Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?
Nici o cruzime nu-i mai înspăimântătoare ca aceea de care sunt în stare oamenii care se cred neprihăniţi,
oamenii care apără zidurile vreunei erezii, în Numele lui Dumnezeu.
Nu există barbarie şi nelegiuire de care să se îngrozească şi să n-o poată săvârşi oamenii aceştia, care în loc de inimă au o bucată de fier sau de cremene.
Istoria inchiziţiei de sute de ani, dovedeşte deplin aceasta.
De la viclenia vulpii şi până la profanările hienei,
de la şuierătura şarpelui şi până la răcnetul leului,
de la înţepătura viperei şi până la sfâşierea tigrului,
- toate mijloacele de schingiuire cu cuvântul şi cu dinţii,
cu mâinile şi cu picioarele,
- au fost folosite din plin, de om contra omului.
Iar când aceasta n-a fost de-ajuns, mintea drăcească şi blestemată, a chemat în ajutor focul şi piatra, lemnul şi fierul...
tot ce putea să ajute pe om ca să-şi chinuiască mai nemilos pe de aproapele lui, în numele celei mai nobile religii a milei, răbdării şi iubirii, sau a celor mai nobile principii umane.
Diavolul a făcut din omul bigot şi eretic, prefăcut şi tiran, bestia cea mai cumplită şi mai fioroasă, pentru semenul său.
Firea cea rea este înnăscută în om, după cum rădăcina buruienii este înnăscută în pământ.
De la cea mai mare adâncime dacă ai lua un pământ, îndată ce ai să-l scoţi la soare şi la ploaie, ai să vezi încolţind şi răsărind din el buruiana, fără să i-o fi semănat nimeni.
Firea buruienii este în el în pământul brut şi vechi şi aşteaptă doar condiţiile favorabile, ca să se poată arăta şi creşte.
Şi oricât de mult o stârpeşti şi o smulgi, ea se arată din nou. Căci este acolo în firea pământului vechi şi păcătos.
Am un prieten bun care, împreună cu soţia şi cu cei doi copii ai lor - Iosif de 5 ani şi Neluţu de 3 ani - sunt cu toţii credincioşi. Părinţii şi-au deprins copiii să se roage mereu şi fiecare dintre copii face aceasta pe rând.
Odată Neluţu, în rugăciunea lui nevinovată la 3 ani, neştiind să facă deosebirea, a spus: Doamne Isuse, Te rugăm să ne faci... răi.
Dar Iosif care era îngenuncheat alături, lângă el, atingându-l cu cotul i-a zis: buni, măi Neluţule!... Buni zi să ne facă Domnul, nu răi: că răi suntem noi...
Copilul spunea un mare adevăr: răi suntem noi toţi.
Dar unii se luptă cu răutatea din ei. Şi prin credinţa şi puterea lui Dumnezeu biruiesc.
Alţii însă se lasă în voia răutăţii. Iar aceasta le umple viaţa cu tot felul de roade ale pierzării.
Unii îşi dau la iveală inima lor rea mai curând. Iar alţii trec multă vreme drept buni, pentru că n-au fost puşi încă în situaţia să-şi arate toată răutatea din inimă... Nu li s-a ivit condiţia favorabilă să-şi scoată răul la lumină.
Toţi oamenii au firea rea înnăscută în ei.
Ori de câte ori li se oferă prilejul, ei o arată aceasta mereu.
Omul tânjeşte mereu după prilejuri de păcat, iar aceasta arată tocmai ceea ce am spus mai sus, că păcatul din ei doreşte să iese la iveală, cum rădăcina de buruiană caută lumina.
Vrăjmaşii lui Hristos ucideau mereu şi ar fi ucis mereu chiar dacă n-ar fi fost porunca lui Moise să ucidă,
fiindcă dorinţa ucigaşă era în inima lor.
Oameni ca aceştia umblă ca şi acum mereu să ucidă, deşi porunca este tocmai să nu facă acest lucru.
Căci acela care poate să ucidă fluturi sau păsări când e mic, nu-i trebuie mult să ucidă şi oameni, când e mare. Are în el pornirea necesară pentru aceasta, ca s-o poată face când i-ar veni prilejul.
Dumnezeu să nu-i îngăduie nici unui om prilejul să arate cât rău este în stare să facă.
Vrăjmaşii lui Isus, nu se îngrozeau de mârşăvia crimei, dar aveau nevoie numai de un paravan, de un motiv, de o acoperire la adăpostul căruia să poată face nelegiuirea camuflaţi. Ei spuneau că Legea lui Moise le porunceşte să ucidă, nu legea diavolului din inima lor.
Orice ucigaş are nevoie să treacă drept un erou sau un apărător când ucide, nu un ticălos.
Ucigaşii, ca şi hoţii sau tiranii religiilor eretice, au nevoie de aceasta şi mai mult. De aceea ei răstălmăcesc legea şi strică adevărul.
Moise v-a poruncit să ucideţi?
Ce bine că aveţi o scuză!...
Dar ce rău, că aţi avut nevoie să vă folosiţi de ea. Ce rău aţi înţeles. Ce rău când omul înţelege rău şi aplică rău legea, care nu este făcută să ucidă ci să salveze.
O Doamne Isuse,
ai milă de noi, de toţi oamenii căci toţi suntem răi...
Dar nu toţi vedem acest lucru
şi nu toţi dorim să nu fim aşa.
Trezeşte în inimile noastre ale tuturora o adevărată pocăinţă şi dă-ne tuturor un duh de adevărată întoarcere spre Tine,
pentru că Tu eşti Mântuitorul tuturor oamenilor, dar mai ales al celor mai căzuţi pe care vrei să-i faci credincioşi (1 Tim. 4, 10).
Ai milă şi fă-ne buni şi iubitori pe toţi după voia Ta, ca să ne mântuim prin bunătate şi iubire şi unii şi alţii.
Amin.