Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paştelor, mulţi au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnele pe care le făcea.
Când stai câteodată să-ţi aminteşti câţi umblau cândva pe calea lui Dumnezeu odată cu tine - şi chiar mai dinainte,
ţi se strânge inima de durere, văzând câţi din ei nu mai cred acum cum credeau atunci,
nici nu mai vorbesc acum ca atunci,
nici nu mai umblă şi nu mai simt acum ca atunci.
Reciteşti însemnări de demult... câte nume erau înscrise atunci printre urmaşii Domnului, iar astăzi, ce mulţi din aceştia trăiesc în păcate şi în fărădelegi. Ca şi cum niciodată n-ar fi făcut un legământ cu Dumnezeu că se despart de ele pentru totdeauna şi că se unesc pe totdeauna cu El.
Priveşti acum la mulţi din cei ce aleargă şi se îneacă în potopuri de desfrâu...
La mulţi din cei ce bat cu pumnul în masa cârciumilor
şi stau pe scaunul celor batjocoritori.
O, câţi din aceştia au crezut cândva cu bucurie în Mântuitorul Isus Hristos. Şi câţi cântau odată cu faţa fericită în adunările şi bisericile Lui! Iar astăzi, vai în ce stare au ajuns!
Mulţi au crezut în El în vremuri de linişte şi de libertate,
mulţi au crezut până la căsătorie, până la serviciu, până la ispită,
mulţi au crezut până la ocări,
mai puţini până la bătaie,
dar foarte puţini până la sfârşit!
Mulţi au venit,
destui au plecat,
puţini au rămas statornici.
Mulţi au crezut,
destui au predicat,
dar puţini mărturisesc.
Mulţi au venit pentru că au văzut semne,
sau li s-a împlinit vreo dorinţă,
sau li s-a vindecat vreo boală,
sau le-a plăcut o cântare sau o fiinţă,
mai mulţi pentru că au mâncat o pâine,
- dar cât de puţini au rămas dintre toţi aceştia lângă Hristos până la sfârşit!
Mulţi au crezut până au fost sănătoşi,
până au avut bogăţie, case şi situaţie bună,
- dar puţini au rămas credincioşi şi atunci când nu mai aveau nimic din toate acestea.
Mulţi erau credincioşi până când totul era o frumoasă distracţie religioasă,
- dar ce puţini au mai rămas în Lucrarea Domnului când aceasta însemna primejdie, închisoare, lipsuri şi moarte!
O, dacă şi tu suflete dragă ai fi între cei puţini! La capătul alergării tale te-ar aştepta şi pe tine marele premiu veşnic al lui Hristos (2 Tim. 4, 8).
Căci abia atunci se va vedea cine a crezut cu adevărat!
O Doamne Isuse,
Te rog dă-mi credinţa care să nu se clintească nici în ispite nici în suferinţe
şi ajută-mi să o păstrez preţuind-o mai presus şi decât viaţa mea şi decât toate celelalte lucruri ale mele de pe pământ.
Oricâţi din ai mei şi din cei ce au fost cândva cu mine s-ar despărţi de Tine sau de credinţa dintâi - ajută-mă Preadulcele meu Mântuitor să pot rămâne luptătorul Tău hotărât şi statornic,
Amin.