Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paștelor, mulți au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnele pe care le făcea.
Când stai câteodată să-ți amintești câți umblau cândva pe calea lui Dumnezeu odată cu tine - și chiar mai dinainte,
ți se strânge inima de durere, văzând câți din ei nu mai cred acum cum credeau atunci,
nici nu mai vorbesc acum ca atunci,
nici nu mai umblă și nu mai simt acum ca atunci.
Recitești însemnări de demult... câte nume erau înscrise atunci printre urmașii Domnului, iar astăzi, ce mulți din aceștia trăiesc în păcate și în fărădelegi. Ca și cum niciodată n-ar fi făcut un legământ cu Dumnezeu că se despart de ele pentru totdeauna și că se unesc pe totdeauna cu El.
Privești acum la mulți din cei ce aleargă și se îneacă în potopuri de desfrâu...
La mulți din cei ce bat cu pumnul în masa cârciumilor
și stau pe scaunul celor batjocoritori.
O, câți din aceștia au crezut cândva cu bucurie în Mântuitorul Isus Hristos. Și câți cântau odată cu fața fericită în adunările și bisericile Lui! Iar astăzi, vai în ce stare au ajuns!
Mulți au crezut în El în vremuri de liniște și de libertate,
mulți au crezut până la căsătorie, până la serviciu, până la ispită,
mulți au crezut până la ocări,
mai puțini până la bătaie,
dar foarte puțini până la sfârșit!
Mulți au venit,
destui au plecat,
puțini au rămas statornici.
Mulți au crezut,
destui au predicat,
dar puțini mărturisesc.
Mulți au venit pentru că au văzut semne,
sau li s-a împlinit vreo dorință,
sau li s-a vindecat vreo boală,
sau le-a plăcut o cântare sau o ființă,
mai mulți pentru că au mâncat o pâine,
- dar cât de puțini au rămas dintre toți aceștia lângă Hristos până la sfârșit!
Mulți au crezut până au fost sănătoși,
până au avut bogăție, case și situație bună,
- dar puțini au rămas credincioși și atunci când nu mai aveau nimic din toate acestea.
Mulți erau credincioși până când totul era o frumoasă distracție religioasă,
- dar ce puțini au mai rămas în Lucrarea Domnului când aceasta însemna primejdie, închisoare, lipsuri și moarte!
O, dacă și tu suflete dragă ai fi între cei puțini! La capătul alergării tale te-ar aștepta și pe tine marele premiu veșnic al lui Hristos (2 Tim. 4, 8).
Căci abia atunci se va vedea cine a crezut cu adevărat!
O Doamne Isuse,
Te rog dă-mi credința care să nu se clintească nici în ispite nici în suferințe
și ajută-mi să o păstrez prețuind-o mai presus și decât viața mea și decât toate celelalte lucruri ale mele de pe pământ.
Oricâți din ai mei și din cei ce au fost cândva cu mine s-ar despărți de Tine sau de credința dintâi - ajută-mă Preadulcele meu Mântuitor să pot rămâne luptătorul Tău hotărât și statornic,
Amin.