Mulţi din norod au crezut în El, şi ziceau: Când va veni Hristosul va face mai multe semne decât a făcut omul acesta?
Mărturisirea hotărâtă şi limpede, mărturisirea strigată, este răscrucea, este punctul cel mai înalt al tensiunii dintre Cuvânt şi ascultătorii săi (Fap. Ap. 26, 6-7).
Aici cunoştinţele se aleg,
cugetele se dau pe faţă,
drumurile se desfac
şi norodul se desparte în două: primitori şi respingători, prieteni şi vrăjmaşi, fii ai lui Dumnezeu sau fii ai diavolului.
Cei care au un cuget sincer şi o dorinţă curată, capătă în clipa aceasta suprema dovadă a sincerităţii celui ce mărturiseşte Adevărul lui Dumnezeu.
Capătă cel mai înalt şi ultim argument pentru a se încredinţa deplin şi a primi viaţa care li se aduce.
Cei care n-au nici un cuget curat, nici dorinţa sinceră după Dumnezeu şi după Adevăr, în momentul acesta îşi leapădă şi ultimul văl, rămânând în faţa Cuvântului goi şi descoperiţi, vrăjmaşi şi criminali, aşa cum sunt.
De la acest punct, calea unora merge în Sus, spre răbdare, spre luptă, spre cunună,
iar a celorlalţi în jos spre împotrivire, spre crimă şi pierzare veşnică.
De aici se despart.
Şi apoi veşnic vor fi despărţiţi!
Doamne Isuse,
noi Te-am ales pe Tine chiar dacă alegerea aceasta este şi va fi încă, cine ştie cât timp, împreunată cu multe suferinţe şi necazuri din partea lumii pentru dragostea Ta.
Dă-ne Te rugăm putere să nu Te părăsim niciodată
şi nici să Te tăgăduim prin vreo purtare sau teamă în faţa vieţii sau morţii.
Ci alipiţi cu o inimă hotărâtă de Tine şi de fraţi, să ducem mântuirea noastră până la capăt, oricum şi oriunde ar fi acest capăt - dar să fie cu strălucire şi frumuseţe.
Amin.