Când m-am născut...
Traian Dorz - Hristos - Învățătorul nostru
Când m-am născut cu trupul acesta printre voi
era şi nor şi noapte şi iarnă şi război...
Ce stări nefericite, cum s-au răsfrânt durut
cu toată-amărăciunea pe viaţa mea de lut!
Când m-am născut cu duhul din Duhul Cel Divin
era şi primăvară şi pace şi senin
tot cerul cu pământul se-mbrăţişau zâmbind
privindu-mi viaţa nouă din lacrimi zămislind.
Din ea pe câte drumuri apoi am străbătut
împrăştiat-am darnic al lacrimii avut
nemaifiind pe lume decât un călător
cu cât duc mai puţine pot merge mai uşor!
Când Mâine înc-o dată mă voi renaşte iar
va străluci Cuprinsul de-un nou şi veşnic har
şi-abia-n a treia viaţă voi strânge fericit
ce-n celelalte două am ars şi-am dăruit!...
+
Dacă-n faţa Judecăţii tu priveşti cu resemnare,
dacă poţi primi cu zâmbet de blândeţe şi iertare
nedreptatea şi asprimea loviturilor amare
vei cunoaşte ce cunună poartă fruntea răbdătoare.