Ei căutau deci să-L prindă; şi nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.
Încercările şi necazurile care vin în viaţa fiilor lui Dumnezeu îşi au şi ele ceasul lor.
Până nu-ţi soseşte ceasul să fii dat în mâinile oamenilor, poţi să te plimbi în fiecare zi printre ei,
poţi să lucrezi şi să umbli în fiecare zi sub ochii lor furioşi şi printre toate cursele aşezate de ei în calea ta,
poţi fără nici o grijă şi fără nici o teamă,
- căci nu ţi se va întâmpla nimic.
Zilnic poţi să stai în Templu sau să umbli prin cetate în văzul tuturor. Nimeni nu va pune mâna pe tine.
Dar când vine ceasul...
şi dacă trebuie să-ţi vină un astfel de ceas,
oriunde ai merge,
oriunde te-ai ascunde, chiar şi în cea mai tainică grădină depărtată, ca în Gheţimani,
chiar dacă ai umbla şi te-ai ruga noaptea în ascuns,
- tot te va găsi şi te vor lua, cei care trebuie să pună mâna pe tine.
Până când Dumnezeu nu te dă în mâinile oamenilor, oricât ar vrea ei, nu-ţi pot face nimic.
Iar când Dumnezeu te dă în mâinile lor, oricât ai vrea, tu nu poţi face nimic.
Şi când ai ajuns în clipa aceasta, este bine nici să nu încerci a mai face nimic. Este bine atunci să împreuni mâinile liniştit şi întinzându-le să spui: eu sunt.
N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dată - i-a zis Isus lui Pilat. Nimeni nu putea face aşa ceva, cu nici un fiu al lui Dumnezeu, dacă nu i-ar fi fost dată de Sus puterea aceasta.
Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească - spune sfântul Pavel, din partea Domnului.
Căci Dumnezeu care este Credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi suferi (1 Cor. 10, 13).
Împreună cu ceasul intrării a fost hotărât şi ceasul ieşirii, numai că pe acesta nimeni nu-l ştie.
Împreună cu data intrării tale în cuptorul încercării, chiar mai dinainte de a intra tu în el şi chiar în poruncile date mai dinainte celor ce vor trebui să facă lucrul acesta cu tine, Dumnezeu a hotărât şi data scoaterii tale din flăcări.
Domnul Însuşi, tot mai dinainte, a hotărât şi până la ce grad să-ţi fie încălzit cuptorul în care vei suferi curăţirea ta.
El Însuşi a hotărât mai dinainte ce grea cruce trebuie să-ţi fie pusă pe umeri
şi cât trebuie să stai sub ea.
În toate acestea Dumnezeu nu va fi nici nedrept faţă de tine, nici nepăsător.
Dacă ştii că n-ai făcut niciodată vreun rău care ţi-ar fi rămas neispăşit, pentru care trebuie să-ţi iei acum plata în felul acesta,
şi dacă ştii că n-ai vreun păcat ascuns de care Domnul nu te-a putut desparte decât în felul acesta,
şi dacă ştii că n-ai luat asupra ta un păcat al cuiva, ca să trebuiască să-l ispăşeşti în felul acesta,
ori, dacă eşti un slujitor al Domnului, El te trimite să-L mărturiseşti acolo unde este mai multă nevoie şi unde merg mai puţini - unde este cineva pentru care trebuie să mergi acolo şi este ceva ce trebuie să faci tu acolo.
Ori prin necazul acesta mai mic, Domnul te scapă din cine ştie ce alt necaz mai mare.
Ori este chemarea ta de-o parte pentru o curăţire şi o sfinţire mai mare, în vederea unei lucrări deosebite pe care Domnul vrea în viitor s-o facă prin tine. Şi are nevoie să te curăţească pregătindu-te tocmai acolo, mai înainte de a începe.
În toate aceste cazuri şi necazuri, încredinţează-ţi soarta în mâinile Domnului, Marele Păstor Bun.
Şi taci înaintea Domnului, fii liniştit şi răbdător sub Mâna Lui cea tare, căci El Însuşi lucrează (Psalm 39, 9).
Nu oamenii!
Dacă în tine a fost o zgură, focul o va scoate.
Dacă au fost pete, le va curăţi.
Dacă au fost crăpături, le va suda.
Dacă a fost gunoi, îl va arde.
Iar dacă n-a fost nimic din toate acestea, focul încercării acesteia te va face să fii atât de curat, de strălucitor şi de puternic, cât este nevoie să fii, pentru lucrarea care urmează s-o faci şi pentru slava în care trebuie să intri.
Altfel vei fi nefolositor şi pentru una şi pentru alta.
O, Dragoste a lui Dumnezeu desăvârşit de sfântă şi de înţeleaptă,
slavă Ţie pentru grija şi iubirea cu care lucrezi pentru noi şi prin noi, chiar şi în locul şi-n vremea grelelor încercări.
Dăruieşte Doamne tuturor alor Tăi când vor trece prin suferinţe, deplină linişte şi încredere în Mâna Ta puternică şi în iubirea Ta atentă.
Ca nici unul să nu se teamă şi să nu se îngrijoreze niciodată în faţa cuptorului cât de încins de foc ar fi.
Să creadă că nimic nu va veni, şi nu va trece, decât potrivit cu voia Ta şi cu grija Ta care, de nimic nu vei fi mai aproape atunci ca de cuptorul ucenicului trimis acolo de Tine şi pentru slava Ta.
Fă-l să intre în foc liniştit, încrezându-se că aşa va şi ieşi din el.
aşa de strălucit cum nicăieri în altă parte, nu i Te-ai mai putut arăta.
Amin.
+
Nu te necăji în vremea de necaz şi de urgie
ţine minte sfatul care mi l-a spus bunicul mie:
- nu e rău să nu se ducă şi nici bine să nu vie.