A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba, pe care o spusese: N-am pierdut pe nici unul din aceia, pe care Mi i-ai dat.
O, ce mare preţ are fiecare vorbă pe care o spunem fiecare din noi.
Noi nici nu ne putem gândi ce mare însemnătate are fiecare cuvânt pe care îl rostim, fiindcă ne-am obişnuit să vorbim atât de mult, încât noi înşine nu mai dăm de cele mai multe ori, nici o însemnătate cuvintelor noastre.
De aceea promitem repede şi promitem mult - cât nu putem împlini. Şi uităm tot aşa de repede chiar şi ce am promis.
Ne legăm prin făgăduinţe - şi găsim uşor dezvinovăţiri, când suntem întrebaţi.
Facem adeseori juruinţe grele - şi nu le respectăm întocmai. Sau poate chiar deloc.
Odată doi părinţi trebuiau să trimită o telegramă fiului lor într-o ţară depărtată.
Fiecare cuvânt costa mult, aşa că fiind săraci, cumpăneau cu grijă cum să spună totul în cât mai puţine cuvinte ca să-i coste cât mai ieftin.
În sfârşit trebuind să semneze, tata a zis: ne iscălim numai unul ca să coste mai puţin.
Dar mama a răspuns: Nu, ci iscălim amândoi. Aceste două cuvinte merită să le plătim pentru fiul nostru.
Grija alegerii cuvintelor i-a făcut să se frământe un timp destul de îndelungat.
Oricine are de dat telegrame, ştie câtă grijă se cere pentru a spune tot ce ai de spus în cuvintele cele mai puţine şi mai potrivite.
Un proverb din Israel spune aşa: Dacă-n douăzeci de vorbe ai ceva să ne spui nouă, şi-l poţi spune-n două vorbe, - află-le pe acestea două.
Asta trebuie să ne înveţe şi pe noi câtă grijă trebuie să avem când spunem fiecare vorbă, fiindcă fiecare vorbă este un legământ de un fel.
Iar după ce am spus-o, şi mai multă grijă trebuie să avem spre a ne împlini ceea ce am spus.
Domnul Isus, dându-Se pe Sine celor ce veniseră să-i prindă pe toţi, a căutat să-Şi ia asupra Lui toată răspunderea, numai să-i scape pe ucenicii Săi, după cum promisese în rugăciunea Sa lui Dumnezeu.
Domnul Isus nici în cele mai grele clipe nu uită ce a promis, ci doreşte să-Şi ţină vorba dată.
Nici în faţa morţii, nu Se leapădă de ceea ce vorbise.
Nici dacă trebuia preţul cel mai greu, nu uită Cuvântul şi datoria iubirii pentru ai Săi.
Credinciosule şi frate, să poposim puţin aici, în acest loc unde trebuie să ne cercetăm pe noi înşine. Spre a ne scormoni în tot sufletul şi în tot trecutul nostru. Căci este foarte însemnat să răspundem de tot ce am spus şi de tot ce am făcut.
Este scris că în Ziua Judecăţii oamenii vor trebui să dea seama de orice cuvânt pe care îl vor fi scos din gură. Sau din condei (Matei 12, 36).
Cuvintele rostite de noi ne vor scoate nevinovaţi. Sau ne vor scoate vrednici de osândă.
Aici nu este vorba de cuvinte rele, nici numai de cele nefolositoare, ci de orice cuvânt care ni l-am dat.
Să nu vorbim deci nici un cuvânt mai mult decât se cuvine. Taxa pe care va trebui s-o plătim pentru toate vorbele noastre în Ziua Judecăţii va fi atât de scumpă!
Să cumpănim mai bine ca în orice telegramă, fiecare cuvânt al nostru. Şi să ne ţinem fiecare legământ.
Şi nouă ne-au fost date atâtea cuvinte,
atâtea zile,
atâţia fraţi,
atâtea prilejuri,
atâtea adunări,
atâtea binefaceri,
ca toate să le împlinim folositor şi să nu pierdem nimic nici din numărul şi nici din preţul lor.
Eu frate, am pierdut atât de mult şi am împlinit atât de puţin.
Chiar din acele puţine împlinite, prea puţine au fost aşa cum trebuiau să fie.
Îmi pare rău în mod sincer şi îmi cer din toată inima iertare Domnului şi fraţilor, hotărându-mă ca măcar în viitor să pun toată grija ca să fiu cum m-a învăţat Domnul.
Dar tu fratele meu, dar tu sora mea?
Adu-ţi şi tu aminte câte ai zis - şi n-ai făcut!
Câte ţi s-au dat - şi le-ai pierdut.
De câte ori ai avut amare păreri de rău şi înlăcrimate înnoiri ale făgăduinţelor făcute Domnului, cu gândul de a le trăi pe viitor cu toată grija curată a inimii? Şi nu le-ai împlinit!
Vezi suflete dragă, că vine Ziua când va trebui să răspundem fiecare. Şi eu şi tu. Şi eu şi voi, fiecare de ce am spus şi n-am împlinit aşa cum am zis.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ţie.
Mulţumim pentru tot ce ai făcut Tu pentru noi. Şi ne rugăm să ne ajuţi în tot ce facem să Te urmăm şi noi pe Tine.
Iartă-ne pentru atâtea vorbe spuse, dar pe care nu le-am împlinit.
Iartă-ne pentru atâtea daruri primite, dar pe care le-am pierdut folosindu-le rău.
Iartă-ne pentru tot ce Tu ai rânduit să facem, dar noi n-am făcut.
Şi ajută-ne ca măcar pe viitor să putem arăta că am înţeles Cuvântul Tău.
Şi că dorim să împlinim cu adevărat voia Ta, datoria noastră şi cerinţa fraţilor noştri.
Amin.
+
Toate vorbele din lume ţi se duc spre judecată
iar în urma tuturora, o să mergi şi tu odată
pe unde ţi-a ieşit cuvântul ţi-iese sufletul din tine
şi se duce după dânsul, cum ţi-a fost, la rău - ori bine.