A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba, pe care o spusese: N-am pierdut pe nici unul din aceia, pe care Mi i-ai dat.
O, ce mare preț are fiecare vorbă pe care o spunem fiecare din noi.
Noi nici nu ne putem gândi ce mare însemnătate are fiecare cuvânt pe care îl rostim, fiindcă ne-am obișnuit să vorbim atât de mult, încât noi înșine nu mai dăm de cele mai multe ori, nici o însemnătate cuvintelor noastre.
De aceea promitem repede și promitem mult - cât nu putem împlini. Și uităm tot așa de repede chiar și ce am promis.
Ne legăm prin făgăduințe - și găsim ușor dezvinovățiri, când suntem întrebați.
Facem adeseori juruințe grele - și nu le respectăm întocmai. Sau poate chiar deloc.
Odată doi părinți trebuiau să trimită o telegramă fiului lor într-o țară depărtată.
Fiecare cuvânt costa mult, așa că fiind săraci, cumpăneau cu grijă cum să spună totul în cât mai puține cuvinte ca să-i coste cât mai ieftin.
În sfârșit trebuind să semneze, tata a zis: ne iscălim numai unul ca să coste mai puțin.
Dar mama a răspuns: Nu, ci iscălim amândoi. Aceste două cuvinte merită să le plătim pentru fiul nostru.
Grija alegerii cuvintelor i-a făcut să se frământe un timp destul de îndelungat.
Oricine are de dat telegrame, știe câtă grijă se cere pentru a spune tot ce ai de spus în cuvintele cele mai puține și mai potrivite.
Un proverb din Israel spune așa: Dacă-n douăzeci de vorbe ai ceva să ne spui nouă, și-l poți spune-n două vorbe, - află-le pe acestea două.
Asta trebuie să ne învețe și pe noi câtă grijă trebuie să avem când spunem fiecare vorbă, fiindcă fiecare vorbă este un legământ de un fel.
Iar după ce am spus-o, și mai multă grijă trebuie să avem spre a ne împlini ceea ce am spus.
Domnul Isus, dându-Se pe Sine celor ce veniseră să-i prindă pe toți, a căutat să-Și ia asupra Lui toată răspunderea, numai să-i scape pe ucenicii Săi, după cum promisese în rugăciunea Sa lui Dumnezeu.
Domnul Isus nici în cele mai grele clipe nu uită ce a promis, ci dorește să-Și țină vorba dată.
Nici în fața morții, nu Se leapădă de ceea ce vorbise.
Nici dacă trebuia prețul cel mai greu, nu uită Cuvântul și datoria iubirii pentru ai Săi.
Credinciosule și frate, să poposim puțin aici, în acest loc unde trebuie să ne cercetăm pe noi înșine. Spre a ne scormoni în tot sufletul și în tot trecutul nostru. Căci este foarte însemnat să răspundem de tot ce am spus și de tot ce am făcut.
Este scris că în Ziua Judecății oamenii vor trebui să dea seama de orice cuvânt pe care îl vor fi scos din gură. Sau din condei (Matei 12, 36).
Cuvintele rostite de noi ne vor scoate nevinovați. Sau ne vor scoate vrednici de osândă.
Aici nu este vorba de cuvinte rele, nici numai de cele nefolositoare, ci de orice cuvânt care ni l-am dat.
Să nu vorbim deci nici un cuvânt mai mult decât se cuvine. Taxa pe care va trebui s-o plătim pentru toate vorbele noastre în Ziua Judecății va fi atât de scumpă!
Să cumpănim mai bine ca în orice telegramă, fiecare cuvânt al nostru. Și să ne ținem fiecare legământ.
Și nouă ne-au fost date atâtea cuvinte,
atâtea zile,
atâția frați,
atâtea prilejuri,
atâtea adunări,
atâtea binefaceri,
ca toate să le împlinim folositor și să nu pierdem nimic nici din numărul și nici din prețul lor.
Eu frate, am pierdut atât de mult și am împlinit atât de puțin.
Chiar din acele puține împlinite, prea puține au fost așa cum trebuiau să fie.
Îmi pare rău în mod sincer și îmi cer din toată inima iertare Domnului și fraților, hotărându-mă ca măcar în viitor să pun toată grija ca să fiu cum m-a învățat Domnul.
Dar tu fratele meu, dar tu sora mea?
Adu-ți și tu aminte câte ai zis - și n-ai făcut!
Câte ți s-au dat - și le-ai pierdut.
De câte ori ai avut amare păreri de rău și înlăcrimate înnoiri ale făgăduințelor făcute Domnului, cu gândul de a le trăi pe viitor cu toată grija curată a inimii? Și nu le-ai împlinit!
Vezi suflete dragă, că vine Ziua când va trebui să răspundem fiecare. Și eu și tu. Și eu și voi, fiecare de ce am spus și n-am împlinit așa cum am zis.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Mulțumim pentru tot ce ai făcut Tu pentru noi. Și ne rugăm să ne ajuți în tot ce facem să Te urmăm și noi pe Tine.
Iartă-ne pentru atâtea vorbe spuse, dar pe care nu le-am împlinit.
Iartă-ne pentru atâtea daruri primite, dar pe care le-am pierdut folosindu-le rău.
Iartă-ne pentru tot ce Tu ai rânduit să facem, dar noi n-am făcut.
Și ajută-ne ca măcar pe viitor să putem arăta că am înțeles Cuvântul Tău.
Și că dorim să împlinim cu adevărat voia Ta, datoria noastră și cerința fraților noștri.
Amin.
+
Toate vorbele din lume ți se duc spre judecată
iar în urma tuturora, o să mergi și tu odată
pe unde ți-a ieșit cuvântul ți-iese sufletul din tine
și se duce după dânsul, cum ți-a fost, la rău - ori bine.