N-auzi tu pașii Lui?
Traian Dorz - Hristos - Luminătorul nostru
N-auzi tu pașii Lui duioși
cum casa-ți înconjoară
și-n ușa ta n-auzi bătând
chemarea Lui ușoară
chemarea Lui, chemarea Lui
chemarea Lui ușoară?
Când încă-n zori mai strălucesc
a-nopții stele rare
nu simți pe rouă picurând
duioasa Lui, duioasa Lui
duioasa Lui chemare?
Când bunătatea-I varsă larg
belșugu-I pe-a ta casă
nu vezi pe pâine strălucind
chemarea Lui duioasă
chemarea Lui, chemarea Lui
chemarea Lui duioasă?
Când rugăciunii răspunzând
durerea se va duce
nu vezi că-n vindecarea ta
chemarea Lui străluce
chemarea Lui, chemarea Lui
chemarea Lui străluce?
Când și mai mult de ce-ai gândit
își dă cu-ndestulare
nu simți că-n bunătatea Sa
străluce-a Lui chemare
străluce-a Lui, străluce-a Lui
străluce-a Lui chemare?
Când dragostea-nfășoară cald
ființa ta întreagă
nu simți chemarea Lui cum vrea
la Sânu-I să te-atragă
la Sânul Lui, la Sânul Lui
la Sânu-i să te-atragă?
De ce nu vezi, de ce n-auzi
de ce nu simți cum vine
de-atâția ani, pe-atâtea căi
chemarea Lui spre tine
chemarea Lui, chemarea Lui
chemarea Lui spre tine?