N-auzi tu paşii Lui?
Traian Dorz - Hristos - Luminătorul nostru
N-auzi tu paşii Lui duioşi
cum casa-ţi înconjoară
şi-n uşa ta n-auzi bătând
chemarea Lui uşoară
chemarea Lui, chemarea Lui
chemarea Lui uşoară?
Când încă-n zori mai strălucesc
a-nopţii stele rare
nu simţi pe rouă picurând
duioasa Lui, duioasa Lui
duioasa Lui chemare?
Când bunătatea-I varsă larg
belşugu-I pe-a ta casă
nu vezi pe pâine strălucind
chemarea Lui duioasă
chemarea Lui, chemarea Lui
chemarea Lui duioasă?
Când rugăciunii răspunzând
durerea se va duce
nu vezi că-n vindecarea ta
chemarea Lui străluce
chemarea Lui, chemarea Lui
chemarea Lui străluce?
Când şi mai mult de ce-ai gândit
îşi dă cu-ndestulare
nu simţi că-n bunătatea Sa
străluce-a Lui chemare
străluce-a Lui, străluce-a Lui
străluce-a Lui chemare?
Când dragostea-nfăşoară cald
fiinţa ta întreagă
nu simţi chemarea Lui cum vrea
la Sânu-I să te-atragă
la Sânul Lui, la Sânul Lui
la Sânu-i să te-atragă?
De ce nu vezi, de ce n-auzi
de ce nu simţi cum vine
de-atâţia ani, pe-atâtea căi
chemarea Lui spre tine
chemarea Lui, chemarea Lui
chemarea Lui spre tine?