Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt Singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.
În soare există lumină şi căldură.
Acestea dau viaţa şi puterea fiinţelor sănătoase, dar tot acestea şi pierd pe fiinţele şi plantele bolnave.
Dau creşterea şi rodul pomilor sănătoşi, dar tot ele îi uscă pe cei cu inima roasă de viermi.
Lumina şi căldura care sunt în soare, dau înverzirea şi frumuseţea verdeţurilor sănătoase, dar tot ele fac şi să piară cele dezrădăcinate.
Chiar dacă judecă Domnul, El nu judecă înainte de vreme pe nimeni.
Judecata Lui este dreaptă, căci vine totdeauna din partea Adevărului, care cunoaşte tot adâncul lucrurilor, toate cauzele care au dus la starea aceasta de lucruri.
Şi Judecata Lui vine după ce omul a făptuit tot păcatul, pe care Dumnezeu îl ştie şi îl cunoaşte.
Judecata Lui vine totdeauna după ce omul s-a judecat mai înainte în conştiinţa sa, el pe el, singur,
după ce omul prin alipirea de păcat şi prin făptuirea nelegiuirii, s-a arătat el singur că este vrednic de această osândă.
După ce singur şi-a ales, odată cu plăcerea păcatului făcut,
şi urmările păcatului acestuia care sunt nedespărţite totdeauna de el.
Judecata lui Hristos este dogoarea care arde şi usucă numai pe cei care au lăsat în inima lor să roadă viermii păcatului.
O, Isuse Doamne, Soarele Vieţii şi al Puterii,
Te rugăm întăreşte mereu pe toţi ai Tăi ca să nu se usuce, şi fă să răsară alte noi şi noi odrasle sănătoase şi rodnice în via Ta, în locul celor care s-au uscat.
Dar lucrează puternic şi la curăţirea ogorului Tău de tot ceea ce este pricină de dezbinări şi de tulburare (Rom. 16, 17),
scoţând afară tot ce întinează şi întristează Lucrarea Ta, pe totdeauna.
Tot ce rămâne până la seceriş, până la capăt neghină, înlătură din ogorul Tău.
Amin.
+
Nimeni nu poate apuca pe calea Crucii lui Hristos până ce nu se hotărăşte mai întâi s-o rupă cu căile păcatului.
Păr. Iosif Trifa.