Nădejde
Traian Dorz - Cântările Roadelor
O, clopote vesele din satul meu alb
ce dulce şi tare cântarăţi odată
când glasul cel tânăr şi cald îmi umplea
senina nădejde a tristei pruncii...
O, clopote multe din negrul oraş
ce tunet şi clopot năvalnic eraţi
când vuiet de luptă mi-era şi avânt
credinţa-ndrăzneţei de-atunci tinereţi.
O clopote largi ale ţării de-acum
ce calmă şi clară-i cântarea din voi
ce după-ndelungul durerilor drum
vesteşte-n sfârşit bătrâneţii-nvierea.
- Cântaţi-mi, cântaţi-mi largi clopote azi
sfârşitul osândelor mele
s-apropie apusul ca zorii zâmbind
vestiţi sărbătoarea culesului meu!...