Nainte de-al Tău Nume Sfânt

Nainte de-al Tău Nume Sfânt, nimic n-a fost Isus...

n-a mai fost nici un răsărit, n-a fost nici un apus

ci Numele Tău Sfânt a fost Isus, primul grai

Cuvântul Tu erai Isus, Lumina Tu erai!...

A răsărit Numele Tău, - şi foc de mii de sori

ţâşnind, a inundat genuni cu raze şi culori,

s-au despărţit nemărginiri din haos infinit

s-au rânduit învâlvorări, în cântec strălucit.

A răsunat Numele Tău, crescând şi descrescând

din El Însuşi apoi măreţ ce-i Sus şi jos, cântând

dintre orice sunet, alt cuprins, alte-amintiri

în mii de forme cununând perechi de mii de miri.

A răsărit Numele Tău, şi-acel vrăjmaş de-un ceas

s-a prefăcut un praf uitat pe-un drum cu veşnic pas,

şi har cu har s-a-mpreunat şi zări cu zări s-au strâns

şi dor cu dor s-a sărutat în al iubirii plâns.

Va răsuna Numele Tău... şi noi cu câte sunt,

vom deveni, din El, mereu alt cer şi alt pământ

şi-n veci, tot noi, alt răsărit din orice alt apus,

- din infinit spre infinit un nesfârşit Isus...