Hristos - Dumnezeul nostru
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Hristos Isus Dumnezeul nostru este Dumnezeul Cel Fără de Început.
Înainte de a fi Timpul, când era numai Veșnicia, El era.
Căci Timpul, adică veacurile, au început odată cu Credința văzută și se va sfârși odată cu ea (Evrei 1, 2).
El este înainte de Timp și va rămânea după El.
Prin Hristos au fost făcute și Spiritul și Materia și Timpul.
Și toate acestea se țin prin El.
2 - Oricine Îl privește pe Hristos numai ca pe un om, se înșală și păcătuiește, El fiind Dumnezeu și înainte de a fi om
și în timpul Întrupării Sale,
și după ce a părăsit firea omenească.
Și tot așa greșește și acela care Îl consideră pe Domnul numai Dumnezeu, cu toate că El S-a identificat deplin cu firea omenească, suferind toate durerile, lipsurile și ispitele ei (Evrei 4, 13-16).
Numai privind la prezența permanentă a acestor Două Firi în Mântuitorul nostru Isus Hristos, atunci putem înțelege drept Adevărul și Lucrarea Puterii Sale.
3 - Fiecare ființă și lucru, - fiecare adevăr și realitate, are în ea pe Hristos: Prezența Lui, adeverirea că izvorăște din El.
Tot ce este curat, bun, uman, cinstit, frumos și vrednic de primit,
în fiecare operă și suflet,
- este partea din Hristos pusă de Dumnezeu acolo.
Nimic n-a fost făcut fără El,
cum nu este un fruct fără sămânță.
4 - El este Acela care ține Nordul, adică înțelepciunea, care conduce totul de Sus.
El Sudul, adică puterea care stăpânește până în adâncuri.
El este Dragostea de la Apus și până la Răsăritul îndepărtat, care cumpănește și răsplătește totul.
El este Iubirea care luminează și încălzește totul de la Răsărit până la Apusul îndepărtat,
formând astfel cele două dimensiuni ale Crucii Sale,
în care se îmbrățișează totul, fiind și Linia și Cerul.
Și linia care desparte
și cerul care unește.
5 - Dacă într-un suflet este Hristos, aceasta se vede îndată. După cum ușor se poate vedea când undeva este lumină și căldură.
Lumina și căldura sunt semnul prezenței lui Hristos într-o inimă,
într-o operă,
într-o casă,
într-o predică.
Fiindcă acolo este atunci strălucire și putere.
Și se vede roadă!
Căci roadele sunt dovezile lumii și ale vieții.
6 - Adorat sau hulit, Hristos continuă să fie problema nr. 1 a omenirii și astăzi.
În fața tuturor oamenilor și a tuturor problemelor, Hristos este Viu, Prezent și Luminos.
Pentru toate problemele omenirii El este Unica soluție fericită.
Nici o problemă nu se poate rezolva bine și definitiv fără Hristos,
după cum nimic nu poate fi lucrat bine și frumos pe întuneric fără lumină.
7 - În viață Hristos luminează mintea ta și problemele tale,
bucuria ta și fața ta,
ochii tăi și faptele tale,
cuvintele tale și suferințele tale,
căminul tău și umblarea ta.
În clipa morții Hristos va lumina plecarea ta și drumul tău spre veșnicie
până în locul fericit către care te-ai îndreptat încă de pe pământ,
prin trăirea și credința trăirii tale cu viața ta în El și cu El.
8 - De acum și până în veac, oricine Îl arată puternic prin cuvinte și fapte pe Isus Hristos, ca fiind Mielul care ridică păcatul lumii,
este un om al lui Dumnezeu.
Cât de puțin în vremea sa a fost prețuit și înțeles Ioan Botezătorul! Acest mare sol și mare trimes al lui Dumnezeu!
Cât de puțin au fost înțeleși și prețuiți marii trimeși ai lui Dumnezeu în neamul și în vremea lor, până astăzi
de către oamenii cei la care duceau solia lor aleasă și mare!
Așa a fost totdeauna
dar nu va fi așa pe totdeauna.
9 - Vestind Adevărul veșnic într-o formă nouă
potrivit vremii noi pe care o trăiesc oamenii,
trimișii Domnului nu vor fi niciodată, nici înțeleși și nici primiți de semenii lor,
care trăiesc mereu privind spre trecut.
Oamenilor le place mereu ceea ce este vechi, ceea ce este călduț, adică ceea ce este comod.
Iar trimeșii lui Dumnezeu osândesc chiar asta.
10 - Dumnezeu și oamenii, sunt într-un mare proces contrariu.
- Acest mare proces se desfășoară din ce în ce mai crâncen, cu cât se apropie Sfârșitul, Inevitabilul Sfârșit.
Noi suntem - și nu putem să nu fim martori, ori pentru Hristos, ori împotriva Lui.
Ori în slujba lui Hristos, ori în slujba mamonei.
Drept spune El că nu există cale de mijloc.
Nu există neutralitate.
Ori ești pentru Hristos, ori ești pentru Satana.
Noi să fim de partea lui Dumnezeu.
11 - Cât de multe crezuri, învățături, cărți, curente și idei sunt lumini amăgitoare, ce duc pe bieții oameni care le urmează, pe cărări mincinoase și pe drumuri rătăcite,
lăsându-i în întuneric și deznădejde tocmai atunci când au nevoie mai multă de ajutorul luminii.
O, cu cât ar fi fost oamenii mai fericiți fără ele, fără aceste lumini mincinoase!
Pentru că este mult mai bine să nu știi nimic, decât să știi rău.
Și a nu avea nici un îndrumător, decât a avea unul orb.
12 - Fără lumina Domnului Isus nu numai că nu poți vedea, dar și ceea ce ți se pare că vezi, vei vedea deformat, sucit, întors și greșit,
înșelându-te pe tine și pe alții.
Cu cât ești un mai mare îndrumător al altora, cu atât ai mai mare răspundere față de Dumnezeu
și față de cei pe care îi îndrumi
ca să le arați adevărata lumină!
De aceea trebuie să vii neapărat
și să rămâi pe totdeauna
cu Hristos.
13 - Și astăzi marea mulțime a acelora care ar trebui să fie ochii curați și îndrumătorii sănătoși ai gloatei, sufăr de orbie sufletească.
Din cauza multor necurății și gunoaie de care nu se curăță prin lacrimi și pocăință, ei sunt ochii răi, cum spune Mântuitorul (Apoc. 2, 5).
Umblând ei înșiși prin felul lor de viață în întuneric, cum ar putea îndruma atunci sănătos pe alții, în lumina trăirii cu Hristos?
14 - Ce minunați sunt însă adevărații îndrumători creștini,
adică ochii sănătoși care se păstrează curați prin lacrimi și smerenie în lumina Domnului nostru Isus Hristos!
Ce fericită ar fi lumea dacă ar avea astfel de îndrumători totdeauna și pretutindeni!
15 - Mergând la alții tu nu-i uita totuși niciodată pe ai tăi.
Fiecare întoarcere a altora, va atinge o rană dureroasă în sufletul tău, dacă ai tăi nu vin la Isus.
Rana aceasta a ta, va sângera mereu până când îi vei vedea tu pe ei venind la Dumnezeu pe pământ.
Sau până când ei te vor vedea pe tine mergând la El în cer.
Și nici să n-o cauți s-o vindeci până atunci!
16 - Deși Dumnezeu voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și nimenea să nu piară,
totuși, de toată dragostea Lui cerească și de toate făgăduințele Tainelor Sale cerești,
se vor împărtăși cu adevărat numai cei care auzind Cuvântul Său Îl ascultă, întorcându-se la El cu credință.
Și primind prin taina pocăinței,
prin nașterea din nou
pe Domnul Isus Viu și trăitor în inima lor.
Apoi se luptă să împlinească până la moarte Voia lui Dumnezeu.
17 - Fără ascultarea și primirea de către noi cu fapta a nașterii din nou, rămâne pentru noi zadarnică toată marea lucrare de mântuire.
Și tot acest ales drept de fii ai lui Dumnezeu.
Le pierdem toate prin nepăsarea și necredința noastră, cum le-au pierdut și le pierd atâți de mulți oameni din jurul nostru.
18 - Există trăire firească și tot așa există și trăire duhovnicească, - după cum există cele două lumi pentru care se nasc și trăiesc cele două feluri de oameni.
Lumea firească o vedem și o putem avea prin umblarea după lucrurile ei. Dar lumea duhovnicească o putem cunoaște numai prin credință.
Și o putem moșteni numai prin dobândirea firii duhovnicești cu care putem împlini condițiile prin care o moștenim.
19 - În lumea aceasta au un loc și o moștenire totuși cei care sunt născuți din firea omenească și împlinesc aceste condiții pe care le cere ea.
Dar în lumea viitoare, în Împărăția lui Dumnezeu, nu vor putea avea nici un loc, nici o parte, decât aceia care după ce au fost născuți din firea omenească de alții, se nasc și ei înșiși prin credință și prin trăirea creștină, pentru lumea duhovnicească, dobândind o nouă fire, o nouă cunoaștere, o nouă ființă în afară de asta firească.
20 - Cuvântul S-a făcut Trup... El Însuși prin puterea pe care o are de a-Și supune toate legile Materiei și Spiritului
El Însuși S-a făcut pe Sine un Trup Omenesc,
pe care Și L-a dezvoltat într-un mod omenește normal prin trupul Sfintei Fecioare Maria,
dar duhovnicește, tainic și Dumnezeiesc, potrivit sfintei binecuvântări pentru care El Însuși trimisese mai înainte pe îngerul Său să o facă Mamei Sale (Luca 1, 26-35).
El Singurul, Creator fiind, - a putut - poate - să-Și supună legile întocmite de El pentru creaturile Sale, fără ca El să fie supus acestor legi.
Normal nimeni nu poate să se nască pe sine însuși, aceasta este o lege pentru orice trup omenesc, lege peste care nimeni nu poate trece.
Dar El a trecut! Singurul care S-a făcut El Însuși Trup!
- fără ca să mai aibă nevoie de nimeni pentru a face acest lucru.
21 - Cine oare dintre împărații lumești ar primi să se facă un câine, numai ca să-i poată mântui pe câini?
Să se pogoare de pe tronul său, să se despartă de slava și fericirea sa, de familia și de locul său, și să primească să ia un trup de câine și locul cel din urmă între câini, să ia o soartă de câine și moarte de câine... de câine a nimănui, de câine străin și alungat de toți - numai din dragoste pentru aceste ființe nefericite și pentru a le mântui din nefericirea lor?