Hristos - Dumnezeul nostru
Traian Dorz - Piatra Scumpă
1 - Hristos Isus Dumnezeul nostru este Dumnezeul Cel Fără de Început.
Înainte de a fi Timpul, când era numai Veşnicia, El era.
Căci Timpul, adică veacurile, au început odată cu Credinţa văzută şi se va sfârşi odată cu ea (Evrei 1, 2).
El este înainte de Timp şi va rămânea după El.
Prin Hristos au fost făcute şi Spiritul şi Materia şi Timpul.
Şi toate acestea se ţin prin El.
2 - Oricine Îl priveşte pe Hristos numai ca pe un om, se înşală şi păcătuieşte, El fiind Dumnezeu şi înainte de a fi om
şi în timpul Întrupării Sale,
şi după ce a părăsit firea omenească.
Şi tot aşa greşeşte şi acela care Îl consideră pe Domnul numai Dumnezeu, cu toate că El S-a identificat deplin cu firea omenească, suferind toate durerile, lipsurile şi ispitele ei (Evrei 4, 13-16).
Numai privind la prezenţa permanentă a acestor Două Firi în Mântuitorul nostru Isus Hristos, atunci putem înţelege drept Adevărul şi Lucrarea Puterii Sale.
3 - Fiecare fiinţă şi lucru, - fiecare adevăr şi realitate, are în ea pe Hristos: Prezenţa Lui, adeverirea că izvorăşte din El.
Tot ce este curat, bun, uman, cinstit, frumos şi vrednic de primit,
în fiecare operă şi suflet,
- este partea din Hristos pusă de Dumnezeu acolo.
Nimic n-a fost făcut fără El,
cum nu este un fruct fără sămânţă.
4 - El este Acela care ţine Nordul, adică înţelepciunea, care conduce totul de Sus.
El Sudul, adică puterea care stăpâneşte până în adâncuri.
El este Dragostea de la Apus şi până la Răsăritul îndepărtat, care cumpăneşte şi răsplăteşte totul.
El este Iubirea care luminează şi încălzeşte totul de la Răsărit până la Apusul îndepărtat,
formând astfel cele două dimensiuni ale Crucii Sale,
în care se îmbrăţişează totul, fiind şi Linia şi Cerul.
Şi linia care desparte
şi cerul care uneşte.
5 - Dacă într-un suflet este Hristos, aceasta se vede îndată. După cum uşor se poate vedea când undeva este lumină şi căldură.
Lumina şi căldura sunt semnul prezenţei lui Hristos într-o inimă,
într-o operă,
într-o casă,
într-o predică.
Fiindcă acolo este atunci strălucire şi putere.
Şi se vede roadă!
Căci roadele sunt dovezile lumii şi ale vieţii.
6 - Adorat sau hulit, Hristos continuă să fie problema nr. 1 a omenirii şi astăzi.
În faţa tuturor oamenilor şi a tuturor problemelor, Hristos este Viu, Prezent şi Luminos.
Pentru toate problemele omenirii El este Unica soluţie fericită.
Nici o problemă nu se poate rezolva bine şi definitiv fără Hristos,
după cum nimic nu poate fi lucrat bine şi frumos pe întuneric fără lumină.
7 - În viaţă Hristos luminează mintea ta şi problemele tale,
bucuria ta şi faţa ta,
ochii tăi şi faptele tale,
cuvintele tale şi suferinţele tale,
căminul tău şi umblarea ta.
În clipa morţii Hristos va lumina plecarea ta şi drumul tău spre veşnicie
până în locul fericit către care te-ai îndreptat încă de pe pământ,
prin trăirea şi credinţa trăirii tale cu viaţa ta în El şi cu El.
8 - De acum şi până în veac, oricine Îl arată puternic prin cuvinte şi fapte pe Isus Hristos, ca fiind Mielul care ridică păcatul lumii,
este un om al lui Dumnezeu.
Cât de puţin în vremea sa a fost preţuit şi înţeles Ioan Botezătorul! Acest mare sol şi mare trimes al lui Dumnezeu!
Cât de puţin au fost înţeleşi şi preţuiţi marii trimeşi ai lui Dumnezeu în neamul şi în vremea lor, până astăzi
de către oamenii cei la care duceau solia lor aleasă şi mare!
Aşa a fost totdeauna
dar nu va fi aşa pe totdeauna.
9 - Vestind Adevărul veşnic într-o formă nouă
potrivit vremii noi pe care o trăiesc oamenii,
trimişii Domnului nu vor fi niciodată, nici înţeleşi şi nici primiţi de semenii lor,
care trăiesc mereu privind spre trecut.
Oamenilor le place mereu ceea ce este vechi, ceea ce este călduţ, adică ceea ce este comod.
Iar trimeşii lui Dumnezeu osândesc chiar asta.
10 - Dumnezeu şi oamenii, sunt într-un mare proces contrariu.
- Acest mare proces se desfăşoară din ce în ce mai crâncen, cu cât se apropie Sfârşitul, Inevitabilul Sfârşit.
Noi suntem - şi nu putem să nu fim martori, ori pentru Hristos, ori împotriva Lui.
Ori în slujba lui Hristos, ori în slujba mamonei.
Drept spune El că nu există cale de mijloc.
Nu există neutralitate.
Ori eşti pentru Hristos, ori eşti pentru Satana.
Noi să fim de partea lui Dumnezeu.
11 - Cât de multe crezuri, învăţături, cărţi, curente şi idei sunt lumini amăgitoare, ce duc pe bieţii oameni care le urmează, pe cărări mincinoase şi pe drumuri rătăcite,
lăsându-i în întuneric şi deznădejde tocmai atunci când au nevoie mai multă de ajutorul luminii.
O, cu cât ar fi fost oamenii mai fericiţi fără ele, fără aceste lumini mincinoase!
Pentru că este mult mai bine să nu ştii nimic, decât să ştii rău.
Şi a nu avea nici un îndrumător, decât a avea unul orb.
12 - Fără lumina Domnului Isus nu numai că nu poţi vedea, dar şi ceea ce ţi se pare că vezi, vei vedea deformat, sucit, întors şi greşit,
înşelându-te pe tine şi pe alţii.
Cu cât eşti un mai mare îndrumător al altora, cu atât ai mai mare răspundere faţă de Dumnezeu
şi faţă de cei pe care îi îndrumi
ca să le araţi adevărata lumină!
De aceea trebuie să vii neapărat
şi să rămâi pe totdeauna
cu Hristos.
13 - Şi astăzi marea mulţime a acelora care ar trebui să fie ochii curaţi şi îndrumătorii sănătoşi ai gloatei, sufăr de orbie sufletească.
Din cauza multor necurăţii şi gunoaie de care nu se curăţă prin lacrimi şi pocăinţă, ei sunt ochii răi, cum spune Mântuitorul (Apoc. 2, 5).
Umblând ei înşişi prin felul lor de viaţă în întuneric, cum ar putea îndruma atunci sănătos pe alţii, în lumina trăirii cu Hristos?
14 - Ce minunaţi sunt însă adevăraţii îndrumători creştini,
adică ochii sănătoşi care se păstrează curaţi prin lacrimi şi smerenie în lumina Domnului nostru Isus Hristos!
Ce fericită ar fi lumea dacă ar avea astfel de îndrumători totdeauna şi pretutindeni!
15 - Mergând la alţii tu nu-i uita totuşi niciodată pe ai tăi.
Fiecare întoarcere a altora, va atinge o rană dureroasă în sufletul tău, dacă ai tăi nu vin la Isus.
Rana aceasta a ta, va sângera mereu până când îi vei vedea tu pe ei venind la Dumnezeu pe pământ.
Sau până când ei te vor vedea pe tine mergând la El în cer.
Şi nici să n-o cauţi s-o vindeci până atunci!
16 - Deşi Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi nimenea să nu piară,
totuşi, de toată dragostea Lui cerească şi de toate făgăduinţele Tainelor Sale cereşti,
se vor împărtăşi cu adevărat numai cei care auzind Cuvântul Său Îl ascultă, întorcându-se la El cu credinţă.
Şi primind prin taina pocăinţei,
prin naşterea din nou
pe Domnul Isus Viu şi trăitor în inima lor.
Apoi se luptă să împlinească până la moarte Voia lui Dumnezeu.
17 - Fără ascultarea şi primirea de către noi cu fapta a naşterii din nou, rămâne pentru noi zadarnică toată marea lucrare de mântuire.
Şi tot acest ales drept de fii ai lui Dumnezeu.
Le pierdem toate prin nepăsarea şi necredinţa noastră, cum le-au pierdut şi le pierd atâţi de mulţi oameni din jurul nostru.
18 - Există trăire firească şi tot aşa există şi trăire duhovnicească, - după cum există cele două lumi pentru care se nasc şi trăiesc cele două feluri de oameni.
Lumea firească o vedem şi o putem avea prin umblarea după lucrurile ei. Dar lumea duhovnicească o putem cunoaşte numai prin credinţă.
Şi o putem moşteni numai prin dobândirea firii duhovniceşti cu care putem împlini condiţiile prin care o moştenim.
19 - În lumea aceasta au un loc şi o moştenire totuşi cei care sunt născuţi din firea omenească şi şi împlinesc aceste condiţii pe care le cere ea.
Dar în lumea viitoare, în Împărăţia lui Dumnezeu, nu vor putea avea nici un loc, nici o parte, decât aceia care după ce au fost născuţi din firea omenească de alţii, se nasc şi ei înşişi prin credinţă şi prin trăirea creştină, pentru lumea duhovnicească, dobândind o nouă fire, o nouă cunoaştere, o nouă fiinţă în afară de asta firească.
20 - Cuvântul S-a făcut Trup... El Însuşi prin puterea pe care o are de a-Şi supune toate legile Materiei şi Spiritului
El Însuşi S-a făcut pe Sine un Trup Omenesc,
pe care Şi L-a dezvoltat într-un mod omeneşte normal prin trupul Sfintei Fecioare Maria,
dar duhovniceşte, tainic şi Dumnezeiesc, potrivit sfintei binecuvântări pentru care El Însuşi trimisese mai înainte pe îngerul Său să o facă Mamei Sale (Luca 1, 26-35).
El Singurul, Creator fiind, - a putut - poate - să-Şi supună legile întocmite de El pentru creaturile Sale, fără ca El să fie supus acestor legi.
Normal nimeni nu poate să se nască pe sine însuşi, aceasta este o lege pentru orice trup omenesc, lege peste care nimeni nu poate trece.
Dar El a trecut! Singurul care S-a făcut El Însuşi Trup!
- fără ca să mai aibă nevoie de nimeni pentru a face acest lucru.
21 - Cine oare dintre împăraţii lumeşti ar primi să se facă un câine, numai ca să-i poată mântui pe câini?
Să se pogoare de pe tronul său, să se despartă de slava şi fericirea sa, de familia şi de locul său, şi să primească să ia un trup de câine şi locul cel din urmă între câini, să ia o soartă de câine şi moarte de câine... de câine a nimănui, de câine străin şi alungat de toţi - numai din dragoste pentru aceste fiinţe nefericite şi pentru a le mântui din nefericirea lor?