Nevinovăţia şi timiditatea

1 - Numai nevinovăţia are timiditate în ea. De obicei cel ce este vinovat este şi obraznic. Şi cel ce duce o viaţă necredincioasă este şi neruşinat. Dar nevinovăţia şi timiditatea sunt însuşiri îngereşti.

2 - De aceea ne bucurăm când întâlnim astfel de suflete înzestrate cu aceste însuşiri, mai ales în zilele de astăzi când a pierit din lume aproape de peste toate feţele roşeaţa frumoasă a bunului simţ şi albeaţa curată a modestiei.

3 - Totdeauna cei care pornesc aşa desigur au să înfrunte mai greu valurile vieţii şi împotrivirile dure şi nedrepte ale relelor acestei lumi - dar nevinovăţia îi păzeşte şi timiditatea îi apără de multe ispite şi păcate, păstrându-le sufletul curat şi înfăţişarea plină de nobleţe, - daruri pe care nu le pot avea decât cei ce sunt ai lui Hristos.

4 - Ne bucurăm totdeauna când îi vedem pe tinerii noştri fraţi şi surori că pornesc aşa fie la cuvânt, fie la rugăciune, fie la cântare, fie la orice iniţiativă bună, prin timiditate.

Iată atât de mulţi dintre cei ce sunt acum departe în lucrul frumos al lui Dumnezeu, au pornit plini de timiditate la început, ca un elev începător care nu ştia mai ieri nici cum să ţină condeiul între degete, - dar acuma ce repede şi frumos a ajuns să scrie!

5 - Dorim din tot sufletul să le reamintim acestor promiţătoare elemente tinere, sfatul insistent al sfântului Pavel, către preaiubitul său fiu Timotei:

Înflăcărează darul lui Dumnezeu care este în tine (2 Tim. 1, 6).

Înflăcăraţi acest dar frumos şi sfânt, prin rugăciune, prin muncă, prin dragoste, prin tot ce vă poate mări sensibilitatea creatoare în slujba lui Hristos.

6 - O creaţie care nu cuprinde în ea munca cea mai grea, rugăciunea cea mai fierbinte, iubirea cea mai curată, jertfa cea mai înaltă, suferinţa cea mai profundă, nu va avea niciodată ceva de durată şi de valoare.

7 - Să nu fugim de suferinţă şi să nu lenevim în muncă. Când nu poţi să dormi, nu te frământa în pat întorcându-te de pe o parte pe alta, - ci dă-te jos şi aşează-te pe genunchi în rugăciunea cea fierbinte şi stăruitoare. Şi vei vedea ce putere şi linişte odihnitoare vei primi.

8 - Ori aşează-te cu hărnicie la o muncă folositoare - şi vei vedea cum vei scăpa nu numai de ispite ori de plictiseală, ci şi de boală şi de nemulţumiri.

Somnul şi lenevia duc la boli şi la păcate. Munca şi rugăciunea dau sănătate şi bucurie.

9 - Ce dar mare de la Dumnezeu este pentru un om memoria, ţinerea de minte. Dar, ca şi cu orice alt dar ceresc, şi darul memoriei trebuie să ne obişnuim să-l folosim. Este şi memoria ca o unealtă cu care dacă lucrezi devine mai strălucitoare. Dacă o laşi să stea rugineşte ca o sapă în şopru.

10 - Cea mai mare parte a Sfintelor Scripturi sunt scrise din memoria oamenilor inspiraţi ai lui Dumnezeu, îndemnaţi de Duhul Sfânt au compus aceste sfinte scrieri, storcându-şi memoria să dea tot ce au auzit şi au păstrat din adevărurile pe care le văzuseră ori li se spuseseră în umblarea lor cu Dumnezeu.

11 - Profetul Moise a scris cele cinci cărţi ale sale din Biblie, mai mult din memorie, după cele mai multe auzite de la înaintaşii săi şi mai puţin văzute şi trăite sau cunoscute de el în drumurile şi luptele sale.

12 - Ceilalţi profeţi şi scriitori sfinţi la fel. Trecând prin atâtea primejdii şi prigoniri din partea celor ce urau scrisul sfânt, ei au trebuit să se retragă în peşteri ori crăpăturile stâncilor - şi cu cele mai neputincioase mijloace în cele mai grele condiţii - să scrie mai mult cu sânge şi cu lacrimi sfintele versete care au adus lumină şi mântuire lumii...

13 - Cum ar fi realizat ei asemenea minunăţii uriaşe dacă pe lângă inspiraţia Duhului Sfânt nu şi-ar fi folosit şi memoria în cel mai necruţător fel?

Dumnezeu ne dă recolta pe câmp, dar munca de îngrijire şi strângere noi trebuie să o facem. Altfel totul se pierde fără folos.

14 - Cea mai mare parte din Cântările Nemuritoare, fără condei şi fără hârtie au fost compuse la început. În anii îndelungaţi fiind pus în condiţii când nici o unealtă de scris nu exista, a trebuit folosită singură memoria pentru aceasta.

Am compus în gând prima strofă. Am repetat-o până am reţinut-o corect, apoi am compus a doua. Le-am repetat şi reţinut pe amândouă, apoi le-am adăugat a treia, apoi a patra şi aşa mai departe până la sfârşit.

15 - După prima poezie am făcut la fel cu a doua. Apoi cu a treia, apoi cu a patra... Când s-au înmulţit şi nu mai aveam timp să le repet pe toate, le-am fixat undeva într-un colţ de creier doar numărul de ordine... Poezia nr. 87 - titlul şi ideea. Poezia 165 la fel. Poezia 580 tot aşa...

Şi astfel când după ani şi ani am ajuns la condei şi hârtie m-am retras şi eu în Patmosul meu şi storcându-mi memoria, au ieşit una după alta cărţile Cântărilor Nemuritoare şi ale celorlalte care acolo s-au născut.

16 - Avem un mare şi divin dar această memorie. Însă dacă noi nu o folosim ea se pierde, se rugineşte, se leneveşte, se uscă.

Condeiul şi hârtia, cartea şi maşina, ne-au lenevit şi aproape ne-au anulat memoria. Având la îndemână totdeauna mijloacele de scris, ne-am neglijat memoria şi ea a ajuns să nu ne mai poată ajuta.

17 - Ce bine ţineau minte bătrânii noştri mai demult, care nu ştiau scrie şi citi, dar luau bine seama la toate adevărurile vieţii şi le reţineau fără greutate şi fără greşeli.

Aşa au fost compuse şi transcrise din gură în gură şi din veac în veac frumoasele noastre colinzi, ori povestiri, ori sfaturile pline de înţelepciune din bătrânii noştri.

18 - Să începem şi noi să ne folosim mai bine darul memoriei pe care îl avem de la Dumnezeu. Sfatul sfântului Pavel cu înflăcărarea darului lui Timotei cred că s-ar putea aplica foarte bine şi la noi cu memoria.

Obişnuiţi-vă să învăţaţi pe de rost şi să reţineţi corect versete biblice, psalmi, poezii, părţi şi capitole din Evanghelie.

Ce minunat este să auzi pe cineva rostind fără greş din memorie o poezie frumoasă, un verset sfânt, un citat înţelept.

19 - Mulţi le citesc din carte - şi chiar citind le greşesc. O astfel de poezie, cât de frumoasă ar fi, îşi pierde orice valoare, din cauza lenei celui care ar putea s-o înveţe, dar doarme.

20 - Poate nu va fi tot libertate şi tot belşug. S-ar putea să vină iarăşi vremi când să nu mai ai nici cartea, nici condeiul. Strângeţi în memorie lucruri care acum le puteţi avea, dar mâine aţi putea rămâne fără ele. Ce bine vă vor prinde în vreme de ani secetoşi proviziile strânse în anii îmbelşugaţi!

Folosiţi darul memoriei şi însuşirile frumoase ale nevinovăţiei şi timidităţii, care sunt pline de respectul sfânt faţă de lucrurile lui Dumnezeu, pentru a vi le aduna până când le aveţi.

Domnul să vă facă să înţelegeţi ce mare adevăr este acesta.

Amin.