Nevinovăția și timiditatea
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Numai nevinovăția are timiditate în ea. De obicei cel ce este vinovat este și obraznic. Și cel ce duce o viață necredincioasă este și nerușinat. Dar nevinovăția și timiditatea sunt însușiri îngerești.
2 - De aceea ne bucurăm când întâlnim astfel de suflete înzestrate cu aceste însușiri, mai ales în zilele de astăzi când a pierit din lume aproape de peste toate fețele roșeața frumoasă a bunului simț și albeața curată a modestiei.
3 - Totdeauna cei care pornesc așa desigur au să înfrunte mai greu valurile vieții și împotrivirile dure și nedrepte ale relelor acestei lumi - dar nevinovăția îi păzește și timiditatea îi apără de multe ispite și păcate, păstrându-le sufletul curat și înfățișarea plină de noblețe, - daruri pe care nu le pot avea decât cei ce sunt ai lui Hristos.
4 - Ne bucurăm totdeauna când îi vedem pe tinerii noștri frați și surori că pornesc așa fie la cuvânt, fie la rugăciune, fie la cântare, fie la orice inițiativă bună, prin timiditate.
Iată atât de mulți dintre cei ce sunt acum departe în lucrul frumos al lui Dumnezeu, au pornit plini de timiditate la început, ca un elev începător care nu știa mai ieri nici cum să țină condeiul între degete, - dar acuma ce repede și frumos a ajuns să scrie!
5 - Dorim din tot sufletul să le reamintim acestor promițătoare elemente tinere, sfatul insistent al sfântului Pavel, către preaiubitul său fiu Timotei:
Înflăcărați acest dar frumos și sfânt, prin rugăciune, prin muncă, prin dragoste, prin tot ce vă poate mări sensibilitatea creatoare în slujba lui Hristos.
6 - O creație care nu cuprinde în ea munca cea mai grea, rugăciunea cea mai fierbinte, iubirea cea mai curată, jertfa cea mai înaltă, suferința cea mai profundă, nu va avea niciodată ceva de durată și de valoare.
7 - Să nu fugim de suferință și să nu lenevim în muncă. Când nu poți să dormi, nu te frământa în pat întorcându-te de pe o parte pe alta, - ci dă-te jos și așează-te pe genunchi în rugăciunea cea fierbinte și stăruitoare. Și vei vedea ce putere și liniște odihnitoare vei primi.
8 - Ori așează-te cu hărnicie la o muncă folositoare - și vei vedea cum vei scăpa nu numai de ispite ori de plictiseală, ci și de boală și de nemulțumiri.
Somnul și lenevia duc la boli și la păcate. Munca și rugăciunea dau sănătate și bucurie.
9 - Ce dar mare de la Dumnezeu este pentru un om memoria, ținerea de minte. Dar, ca și cu orice alt dar ceresc, și darul memoriei trebuie să ne obișnuim să-l folosim. Este și memoria ca o unealtă cu care dacă lucrezi devine mai strălucitoare. Dacă o lași să stea ruginește ca o sapă în șopru.
10 - Cea mai mare parte a Sfintelor Scripturi sunt scrise din memoria oamenilor inspirați ai lui Dumnezeu, îndemnați de Duhul Sfânt au compus aceste sfinte scrieri, storcându-și memoria să dea tot ce au auzit și au păstrat din adevărurile pe care le văzuseră ori li se spuseseră în umblarea lor cu Dumnezeu.
11 - Profetul Moise a scris cele cinci cărți ale sale din Biblie, mai mult din memorie, după cele mai multe auzite de la înaintașii săi și mai puțin văzute și trăite sau cunoscute de el în drumurile și luptele sale.
12 - Ceilalți profeți și scriitori sfinți la fel. Trecând prin atâtea primejdii și prigoniri din partea celor ce urau scrisul sfânt, ei au trebuit să se retragă în peșteri ori crăpăturile stâncilor - și cu cele mai neputincioase mijloace în cele mai grele condiții - să scrie mai mult cu sânge și cu lacrimi sfintele versete care au adus lumină și mântuire lumii...
13 - Cum ar fi realizat ei asemenea minunății uriașe dacă pe lângă inspirația Duhului Sfânt nu și-ar fi folosit și memoria în cel mai necruțător fel?
Dumnezeu ne dă recolta pe câmp, dar munca de îngrijire și strângere noi trebuie să o facem. Altfel totul se pierde fără folos.
14 - Cea mai mare parte din Cântările Nemuritoare, fără condei și fără hârtie au fost compuse la început. În anii îndelungați fiind pus în condiții când nici o unealtă de scris nu exista, a trebuit folosită singură memoria pentru aceasta.
Am compus în gând prima strofă. Am repetat-o până am reținut-o corect, apoi am compus a doua. Le-am repetat și reținut pe amândouă, apoi le-am adăugat a treia, apoi a patra și așa mai departe până la sfârșit.
15 - După prima poezie am făcut la fel cu a doua. Apoi cu a treia, apoi cu a patra... Când s-au înmulțit și nu mai aveam timp să le repet pe toate, le-am fixat undeva într-un colț de creier doar numărul de ordine... Poezia nr. 87 - titlul și ideea. Poezia 165 la fel. Poezia 580 tot așa...
Și astfel când după ani și ani am ajuns la condei și hârtie m-am retras și eu în Patmosul meu și storcându-mi memoria, au ieșit una după alta cărțile Cântărilor Nemuritoare și ale celorlalte care acolo s-au născut.
16 - Avem un mare și divin dar această memorie. Însă dacă noi nu o folosim ea se pierde, se ruginește, se lenevește, se uscă.
Condeiul și hârtia, cartea și mașina, ne-au lenevit și aproape ne-au anulat memoria. Având la îndemână totdeauna mijloacele de scris, ne-am neglijat memoria și ea a ajuns să nu ne mai poată ajuta.
17 - Ce bine țineau minte bătrânii noștri mai demult, care nu știau scrie și citi, dar luau bine seama la toate adevărurile vieții și le rețineau fără greutate și fără greșeli.
Așa au fost compuse și transcrise din gură în gură și din veac în veac frumoasele noastre colinzi, ori povestiri, ori sfaturile pline de înțelepciune din bătrânii noștri.
18 - Să începem și noi să ne folosim mai bine darul memoriei pe care îl avem de la Dumnezeu. Sfatul sfântului Pavel cu înflăcărarea darului lui Timotei cred că s-ar putea aplica foarte bine și la noi cu memoria.
Obișnuiți-vă să învățați pe de rost și să rețineți corect versete biblice, psalmi, poezii, părți și capitole din Evanghelie.
Ce minunat este să auzi pe cineva rostind fără greș din memorie o poezie frumoasă, un verset sfânt, un citat înțelept.
19 - Mulți le citesc din carte - și chiar citind le greșesc. O astfel de poezie, cât de frumoasă ar fi, își pierde orice valoare, din cauza lenei celui care ar putea s-o învețe, dar doarme.
20 - Poate nu va fi tot libertate și tot belșug. S-ar putea să vină iarăși vremi când să nu mai ai nici cartea, nici condeiul. Strângeți în memorie lucruri care acum le puteți avea, dar mâine ați putea rămâne fără ele. Ce bine vă vor prinde în vreme de ani secetoși proviziile strânse în anii îmbelșugați!
Folosiți darul memoriei și însușirile frumoase ale nevinovăției și timidității, care sunt pline de respectul sfânt față de lucrurile lui Dumnezeu, pentru a vi le aduna până când le aveți.
Domnul să vă facă să înțelegeți ce mare adevăr este acesta.
Amin.