Aceste lucruri s-au întâmplat, ca să se împlinească Scriptura: Nici unul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.
Porunca aceasta a Scripturii era încă din Exod, de la Ziua Eliberării din robia Egiptului.
Mielului Pascal trebuia să nu i se zdrobească nici un os. Zdrobirea cărnii era de ajuns pentru El (Exod 12, 46-51).
Făgăduința aceasta a Scripturii era încă din Psalmi: Toate oasele I le păzește, ca nici unul din ele să nu i se sfărâme (Psalm 34, 20). Profeția aceasta împlinită, este încă o dovadă cum Dumnezeu Însuși veghează la împlinirea tuturor cuvintelor Sale, ca nici unul din ele să nu fie nimicit.
Noi, fiind carne din carnea lui Hristos (Efes. 5, 30), avem parte de lovituri și de sângerări pe pământ, cum a avut și trupul lui Hristos, Domnul nostru.
Dar cum noi suntem și os din oasele Lui, Tatăl și Mântuitorul nostru nu va îngădui să fim zdrobiți. Ci împreună cu încercarea a pregătit și mijlocul să ieșim din ea, ca s-o putem suferi (1 Cor. 10, 13).
Și Credincios este Domnul care a făcut făgăduința: El va veghea ca legământul Cuvântului Său să fie împlinit întocmai, în toate zilele și în toți anii sau veacurile pătimirii noastre și a Lui.
Dacă noi suntem trupul lui Hristos (1 Cor. 12, 27), iar înțelepciunea iubirii lui Dumnezeu a rânduit Suferința ca mijloc de ispășire pentru păcat, nici unii din noi nu vom putea fi scutiți de suferință, sub o formă sau alta. Pentru că în poporul lui Hristos, totdeauna va fi nevoie și de ispășiri. Și acei care trebuie să aducă aceste jertfe sunt totdeauna cei mai buni și mai nevinovați. Ei trebuie să sufere adesea pentru păcatele altora mai mult decât pentru ale lor. Ei trebuie să sufere mai ales pentru curățirea și desăvârșirea duhului acestei Lucrări, în vederea împlinirii mai depline a slujbei pe care trebuie s-o facă prin planul lui Dumnezeu Lucrarea Lui (Efes. 2, 10).
Dar în această slujbă de suferință a ei, oasele trupului, adică acei pe care se reazemă tot trupul, adică acei pe care trupul stă drept și are putere de a merge înainte, adică acei care duc greutățile și susțin luptele întregului trup, - ei nu vor putea fi sfărâmați!
Dumnezeu a făgăduit astfel și Scriptura se va împlini până la sfârșit. Iar dacă vor fi, atunci n-au fost oase.
Domnul Isus S-a rugat: Eu i-am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat. Și nici unul din ei n-a pierit afară de fiul pierzării (sau fiul cărnii) - ca să se împlinească Scriptura (Ioan 17, 12).
Suflet credincios, mădular al trupului sfânt al Lucrării Domnului, ia învățătură și caută să nu fii numai carne, ci să fii os.
Ce este numai carne, este sortit pieirii, poate fi mâncat.
Sufletul care se lasă moale în mâinile păcatului, cel care este biruit de orice ispită, cel care n-are puterea să stea drept, să poarte nici o greutate, să lupte cu nici un vrăjmaș, - acela este numai carne.
Acela va fi zdrobit, va fi fiert, va fi mâncat și va ajunge gunoi. Dar acela care este os din oasele Domnului, mădular drept, tare și sănătos, luptător și lucrător neînfrânt, statornic, hotărât - acela nu va putea fi sfărâmat niciodată.
Nu numai tăria din el care își are puterea din Dumnezeu, dar chiar și grija lui Dumnezeu Însuși îl va apăra.
Câtă vreme oasele sunt întregi și sănătoase, oricât de slabă și de puțină și de zdrobită să fie carnea - trupul se reface și nu piere. Dar când oasele sunt zdrobite - poate să fie carnea cât de multă și de groasă, în zadar.
Câtă vreme este undeva un suflet hotărât și statornic, un lucrător tare și un luptător viteaz al lui Hristos, adică unul din oasele lui Hristos, atâta vreme acolo este nădejde și rod sfânt, atâta vreme, acolo lucrarea va spori, credința va fi vie și lucrătoare, dragostea, bucuria și unitatea se vor păstra în Biserica lui Dumnezeu - iar viața din Hristos va însufleți puternic tot trupul său viu și lucrător.
Însă când, prin înșelăciunea păcatului, fiii puterii vor deveni robi ai cărnii, fiii statorniciei robi ai îndoielilor, fiii unității robi ai dezbinărilor, fiii înălțării robi ai căderii, fiii hărniciei robi ai moleșelii și ai lenei, fiii înfrânării, ai postului și ai rugăciunii niște robi ai îngrășării și îngrijorărilor și ai fricii - atunci totul s-a pierdut.
Moartea păcatului va cuprinde totul.
Și în Ziua Judecății oasele vinovate vor fi zdrobite pe totdeauna. Și cu o înspăimântătoare durere veșnică.
Slavă eternă Ție, Isuse Doamne, Osul Puternic al Trupului Sfânt al Bisericii Tale!
Tu n-ai fost și nu vei putea fi zdrobit niciodată. Oricât va fi de bătută și lovită carnea Ta, mădularele Tale slabe, mădularele Trupului Tău se vor reface. Biserica Ta va trăi veșnic, pentru că este susținută de Tine, Cel Puternic, Cel Statornic, Cel Nebiruit.
Te rugăm fă-ne și pe noi toți ai Tăi, pe fiecare, un os din oasele Tale, ca să nu putem fi zdrobiți niciodată și de nimic.
Amin.
+
Pentru sufletul meu veșnic, viața este Dumnezeu
precum sufletul îmi este viața pentru trupul meu.