Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuși, nimeni din voi nu ține Legea. De ce căutați să Mă omorâți?
Oamenilor le place doar să-și laude legea lor, dar nu s-o țină.
Le place numai să-și laude credința, dar nu s-o trăiască.
Le place numai să-și laude satul lor, neamul lor, orașul lor și țara lor,
dar nu să le facă și cinste prin purtările lor.
Căci de obicei cei care se laudă mai tare, aceia fac cel mai puțin pentru ceea ce laudă ei.
Nu cei care se laudă cu legea lor sunt ceva, ci aceia cu care legea lor se poate lăuda!
Nu cei care se laudă cu credința, sunt vrednici de laudă, ci aceia pe care îi poate lăuda credința cea adevărată și vie.
Nu cei ce se fălesc cu biserica lor, sunt oameni de preț,
ci oameni de preț și de cinste sunt aceia cu care se poate făli o biserică, un sat, o adunare sau un neam.
Dar acest fel de oameni nu se laudă pe ei înșiși niciodată.
Oamenii care împlinesc cu adevărat legea și care doresc să facă voia lui Dumnezeu, aceia nu ajung să se certe niciodată cu Hristos.
Aceștia nu caută niciodată să-L alunge și să-L piardă pe Hristos nici din ei, nici din alții,
ci să-L poată avea tot mai mult, pe El, Miezul, în legea lor.
Oamenii care țin cu adevărat, chiar legea dată de oameni, sunt drepți, cinstiți, iubitori de bine, conștiincioși și oameni de omenie.
Cu atât trebuie să fie mai mult așa, aceia care țin Legea lui Dumnezeu.
Dar împotriva lui Hristos, se ridică totdeauna peste tot, tocmai oamenii care nu țin nici o lege.
De aceea ei vor fi vinovați nu numai față de har ci chiar și față de Lege.
Și vor fi osândiți de amândouă.
Isuse Doamne, Dreptul Stăpân al tuturor, care ne-ai dat Legea harului dătător de viață cu care ne lăudăm,
Te rugăm dăruiește-ne puterea și ajutorul de care noi toți avem nevoie să trăim această Lege slăvită prin care am fost învredniciți de mântuirea Ta
și fă să nu cădem niciodată duhovnicește din ea, ca să nu ajungem numai să ne lăudăm cu ea, dar să n-o ținem,
ca să nu fim osândiți, ci să fim mântuiți prin ea.
Amin.