Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi, nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorâţi?
Oamenilor le place doar să-şi laude legea lor, dar nu s-o ţină.
Le place numai să-şi laude credinţa, dar nu s-o trăiască.
Le place numai să-şi laude satul lor, neamul lor, oraşul lor şi ţara lor,
dar nu să le facă şi cinste prin purtările lor.
Căci de obicei cei care se laudă mai tare, aceia fac cel mai puţin pentru ceea ce laudă ei.
Nu cei care se laudă cu legea lor sunt ceva, ci aceia cu care legea lor se poate lăuda!
Nu cei care se laudă cu credinţa, sunt vrednici de laudă, ci aceia pe care îi poate lăuda credinţa cea adevărată şi vie.
Nu cei ce se fălesc cu biserica lor, sunt oameni de preţ,
ci oameni de preţ şi de cinste sunt aceia cu care se poate făli o biserică, un sat, o adunare sau un neam.
Dar acest fel de oameni nu se laudă pe ei înşişi niciodată.
Oamenii care împlinesc cu adevărat legea şi care doresc să facă voia lui Dumnezeu, aceia nu ajung să se certe niciodată cu Hristos.
Aceştia nu caută niciodată să-L alunge şi să-L piardă pe Hristos nici din ei, nici din alţii,
ci să-L poată avea tot mai mult, pe El, Miezul, în legea lor.
Oamenii care ţin cu adevărat, chiar legea dată de oameni, sunt drepţi, cinstiţi, iubitori de bine, conştiincioşi şi oameni de omenie.
Cu atât trebuie să fie mai mult aşa, aceia care ţin Legea lui Dumnezeu.
Dar împotriva lui Hristos, se ridică totdeauna peste tot, tocmai oamenii care nu ţin nici o lege.
De aceea ei vor fi vinovaţi nu numai faţă de har ci chiar şi faţă de Lege.
Şi vor fi osândiţi de amândouă.
Isuse Doamne, Dreptul Stăpân al tuturor, care ne-ai dat Legea harului dătător de viaţă cu care ne lăudăm,
Te rugăm dăruieşte-ne puterea şi ajutorul de care noi toţi avem nevoie să trăim această Lege slăvită prin care am fost învredniciţi de mântuirea Ta
şi fă să nu cădem niciodată duhovniceşte din ea, ca să nu ajungem numai să ne lăudăm cu ea, dar să n-o ţinem,
ca să nu fim osândiţi, ci să fim mântuiţi prin ea.
Amin.