O, cât mă rog

O, cât mă rog să-nvăț să tac

când Duhu-ncepe să grăiască

când inimile-nvinse zac

în lacrimi stând să izbucnească.

O, cât mă rog să-nvăț să plec

când Ochii-s prea legați de mine

să nu m-așez, să nici nu trec

pe unde nu mi se cuvine.

O, cât mă rog să-nvăț să fug

de tot ce-i rău sau numai pare

când orice patimă-i un rug

pe care arzi fără-ncetare.

O, cât mă rog să-nvăț să stau

în orice loc cu mulțumire

cu duh ascultător să iau

din orice-ndemn o împlinire.

Și cât mă rog să-nvăț s-ascult

mulțumitor orice mustrare

cu-atât mai blând cu cât mai mult

cred în dreptatea mea mai tare.

Te lauzi cu biserica ta, cu credința ta cea ortodoxă?

- Foarte bine, și eu mă laud cu ele! Sunt averea noastră cea mai scumpă! -

dar ne vom pierde mântuirea, dacă nu lucrăm veghetori cu această avere, având un cuget mereu curat și treaz.

Păr. Iosif Trifa.