O, cât mă rog
Traian Dorz - Hristos - Învățătorul nostru
O, cât mă rog să-nvăţ să tac
când Duhu-ncepe să grăiască
când inimile-nvinse zac
în lacrimi stând să izbucnească.
O, cât mă rog să-nvăţ să plec
când Ochii-s prea legaţi de mine
să nu m-aşez, să nici nu trec
pe unde nu mi se cuvine.
O, cât mă rog să-nvăţ să fug
de tot ce-i rău sau numai pare
când orice patimă-i un rug
pe care arzi fără-ncetare.
O, cât mă rog să-nvăţ să stau
în orice loc cu mulţumire
cu duh ascultător să iau
din orice-ndemn o împlinire.
Şi cât mă rog să-nvăţ s-ascult
mulţumitor orice mustrare
cu-atât mai blând cu cât mai mult
cred în dreptatea mea mai tare.
+
Te lauzi cu biserica ta, cu credinţa ta cea ortodoxă?
- Foarte bine, şi eu mă laud cu ele! Sunt averea noastră cea mai scumpă! -
dar ne vom pierde mântuirea, dacă nu lucrăm veghetori cu această avere, având un cuget mereu curat şi treaz.
Păr. Iosif Trifa.