Noroadele vorbeau mult în șoaptă despre El. Unii ziceau: Este un om bun. Alții ziceau: Nu, ci duce norodul în rătăcire.
Noroadele nu pot să tacă.
Atunci când nu se poate vorbi tare, când nu se poate vorbi decât în șoaptă, atunci se spun foarte multe lucruri rele.
Cele mai multe zvonuri rele și lucruri neadevărate, se răspândesc în norod despre lucrurile pe care oamenii n-au puterea,
sau cinstea,
sau n-au libertatea să le vorbească cu glas tare,
ei răspândesc atunci numai în ascunziș și pe furiș zvonuri, spuse numai în șoapte, la ureche. Tot felul de lucruri amestecate se răspândesc atunci în norod.
Totdeauna lucrurile spuse în șoaptă sunt primejdioase.
Lucrurile pe care omul n-are curajul s-au n-are libertatea să le spună cu glas tare, ascund în ele multe primejdii.
De aceea feriți-vă totdeauna de șoapte.
Feriți-vă să spuneți sau să ascultați șoaptele, fiindcă rareori ceea ce se spune în șoaptă, este un lucru bun. Sau care să aducă după el ceva bun.
Ei sunt înștiințați că tot ce au vorbit la ureche în odăițe ascunse, va fi strigat, odată și odată de pe acoperișul caselor (Luca 12, 3).
Feriți-vă să scrieți lucruri ascunse, lucruri șoptite, nepotrivite și necuviincioase,
căci acestea când vor fi date la iveală, vă vor umplea de rușine și de vinovăție, nimicind tot bunul nume pe care l-ați câștigat după o viață de înfrânare și de cinste.
Feriți-vă de lucruri șoptite, chiar dacă nu vi se par rele, căci de multe ori părerea noastră ne înșală și lucrurile șoptite se aud mai tare.
Nu răspândi mai departe șoapta.
Tot ce vi se pare în șoaptă, să înmormântați și să rămână în tăcere la voi.
Nu semănați mai departe șoapta, căci cine seamănă vânt, va culege furtună.
Omul cinstit,
omul cu cuget curat,
sufletul cu adevărat credincios,
acela nu șoptește niciodată.
Tot ce are de spus cuiva el spune tare clar și pe față.
Ceea ce nu se poate spune cu glas tare și de față, aceea un credincios adevărat și o credincioasă adevărată, nici nu va spune niciodată și nimănui, despre nimenea,
căci aceasta este un lucru adeseori rău.
De aceea ce vreți să spuneți și știți că este adevărat și folositor, aceea n-aveți nevoie să-l spuneți în șoaptă.
Iar dacă nu știți sigur acestea, atunci n-aveți nevoie să le spuneți nicicum.
Doamne și Judecătorul Cel care cunoști totul,
Te rugăm pune în toți credincioșii Tăi o conștiință totdeauna trează și înțeleaptă care să-i ferească de vorbiri nechibzuite și de obiceiurile ușuratice și lumești.
Nu-i lăsa să fie niciodată șoptitori și bârfitori, ca nu cumva să ajungă mincinoși și vânzători, pierzându-și sufletul și mântuirea.
Ci cumpătați în vorbire și înțelepți în purtare, să fie și prin cuvânt și prin umblare vrednici de Numele Tău
și de Împărăția Ta cea sfântă.
Amin.