Noutatea iubirii
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Noutatea este ceva care ai nevoie să o primești zilnic.
Oricât de vechi este numele unui ziar, el în fiecare zi e nou, apare din nou și este citit din nou, ca și cum ar fi cel dintâi.
Cu pâinea este tot așa. În fiecare zi o dorim nouă, caldă și proaspătă.
Așa este iubirea de care avem nevoie fiecare.
2 - O, dacă am simți într-adevăr și în același fel, trebuința dragostei între noi!
Dacă am dori să avem iubirea, cum dorim ziarul și pâinea zilnică. Mereu proaspătă. Mereu nouă. Mereu caldă.
Pâinea și Harul, aceste două lucruri zilnice necesare, aproape fiecare dintre noi le caută zilnic.
Pentru a fi siguri că le vom avea, ne abonăm la ele, acolo de unde ni se pot da zilnic,
și, o, cât suferim adesea, în lipsa lor.
Cu iubirea ar trebui să facem tot la fel.
3 - Iubirea față de Dumnezeul nostru, ar trebui să ne-o împrospătăm zilnic, mereu caldă, mereu nouă și dulce.
Tot ce am făcut ieri pentru Domnul ar trebui să uităm azi pentru ca astăzi să începem din nou, ca din altă magazie plină, din care să împărtășim cu dărnicie tuturor, cât putem.
Din aceeași dragoste dar nouă pentru Isus, astăzi trebuie să facem altceva din nou.
4 - Rugăciunea noastră ar trebui zilnic să cuprindă ceva nou, ceva reînnoit, ceva proaspăt.
Pentru ca să aibă neîncetat viață, frumusețe și bucurie mereu nouă.
Părtășia față de frați ar trebui să ne-o reînnoim zilnic căutându-i mereu ca din nou.
Privindu-i mereu cu o nouă plăcere și cu o plăcută prețuire în Domnul pentru slujba și chemarea lor.
5 - O pâine uscată și veche nu o mănânci cu plăcere, ci vrei una proaspătă, - tot așa este și cu iubirea uscată și veche,
după cum n-ai nici nevoie și nici folos de ziarul de ieri, vechi și trecut, tot așa este și cu iubirea de ieri trecută,
dacă nu mai este astăzi.
6 - Lucrurile cele mai simple sunt cele mai necesare vieții pe pământ, - aerul, apa, lumina, pâinea, - de acestea avem nevoie clipă de clipă,
nimeni nu poate trăi fără ele.
Ei, bine, de dragoste avem cel puțin tot atâta nevoie pe lume, cât avem nevoie de pâine, de aer, de apă, de soare.
7 - De iubire avem nevoie fiecare dintre noi nu numai s-o primim zilnic nouă, proaspătă și curată de la toți,
dar avem și mai multă nevoie să o dăm noi tuturor așa.
Așa cum a făcut și Hristos, Domnul nostru Preaiubit.
8 - Fie-ți mereu proaspătă iubirea de rugăciune pe care o ai din Dumnezeu.
Fie-ți mereu proaspătă iubirea pentru frați, să nu poți fără ei. Să nu-i întristezi, să nu-i hulești,
la fel iubirea pentru meditație și citirea Cuvântului Sfânt
la fel iubirea pentru soția ta, sau soțul tău,
la fel pentru mama ta sau tatăl tău
și pentru fiul tău sau sora ta
și pentru toți oamenii.
În fiecare dimineață să putem scoate din cuptorul inimii noastre pentru toți pâinea caldă, proaspătă și din belșug, la liber, pâinea iubirii din Hristos.
9 - Domnul Isus n-a dat ca semn al cunoașterii celor ce sunt ai Lui - nici minunile, nici predicile, nici veșmintele lor - ci dragostea...
dacă vor avea dragoste, - acesta este semnul.
10 - Pâinea nu strigă, nu se laudă, nu se preface.
Ea se dăruiește cu totul tuturor, în tăcere și în jertfă, și întâi apare mireasma ei. Apoi apare gustul său. Adică ea se dăruie prin ceea ce are în afară și nu prin ceea ce are înăuntru.
Așa să fie iubirea noastră.
11 - Cel flămând n-are nevoie de o fotografie a pâinii, ci chiar de ea însăși.
Cel flămând n-are nevoie nici de o frumoasă descriere a pâinii sau de o rețetă a ei, ci are nevoie de dăruirea ei, de viața ei.
Așa este și cu iubirea noastră.
12 - Cât de amărât am plecat odată de la o prăvălie care avea pusă deasupra ușii o mare firmă pe care scria „Pâine”,
și pe toți pereții avea zugrăvite tot felul de forme de pâine, de cozonaci, de franzele, de cărnuri,
dar înăuntru era gol
nu avea nici un fel de pâine.
Eram flămând, aveam nevoie neapărat de pâine, dar cel care trebuia să ne-o dea nu avea decât o firmă și diferitele zugrăveli ale pâinii.
Iar cu acestea eu n-aveam ce face,
cu acestea foamea de pâine mai tare mi-o chinuiam.
Așa este și cu iubirea.
13 - Frații mei, oare noi nu putem înțelege că cei din jurul nostru n-au nevoie nici de firma noastră frumoasă,
nici de chipurile sau de laudele noastre,
ci au nevoie de pâinea noastră, - adică de Hristos.
Toți cei care ne înconjoară au nevoie de Isus, cum au nevoie de pâinea cea zilnică spre ființă.
14 - Putem noi înțelege acum, cât de mare este datoria noastră față de Pâine și față de flămând?
ca să-i putem apropia pe Ea de El și pe El de Ea?
Față de Hristos pe care trebuie să-L ducem lumii și față de lume pe care trebuie s-o ducem la Hristos?
De răspunderea veșnică pe care o avem pentru datoria aceasta nu ne poate despovăra veșnic nimeni,
- numai împlinirea ei cu adevărat.
15 - Oricât este de frumoasă o fotografie a pâinii, doar ea, nu va sătura pe nimeni.
Oricât este de lată lauda noastră cu credința noastră, cu învățătura noastră, cu calitățile noastre,
- dacă oamenii nu văd în faptele noastre, în umblarea și în trăirea noastră, miezul gustos și mireasma plăcută a unei vieți din Hristos, în zadar este totul.
16 - Mai bine nu ne-am făli cu nimic, dacă într-adevăr n-avem nimic.
Mai bine n-am afișa firma dinafară, dacă n-avem un conținut înăuntru.
Mai bine n-am vorbi, n-am predica, n-am tot cânta despre iubire, mai bine n-am zice nimic, dacă în viața noastră Hristos lipsește de tot.
17 - Flămânzii s-au scârbit de vorbe: ei vor pâine.
- Lumea s-a săturat de predici, ea are nevoie de Hristos.
Oare numai noi nu ne-am săturat încă?
De ce oare nu înțelegem odată noi înșine ceea ce ne tot luptăm să-i facem pe alții să înțeleagă?
18 - Părintele Iosif ne-a spus nouă, că Oastea Domnului este aflarea și vestirea lui Isus Cel Răstignit. Dar ce înseamnă asta?
Înseamnă a ne umplea mai întâi pe noi înșine de Hristos și de virtuțile Lui în toată inima și trăirea noastră cu fapta.
Apoi de a-i face și pe alții să ajungă tot așa.
Nu vorbe numai, ci fapte se cer!
19 - Cine a venit odată la Hristos și a rămas la El, - cine și-a legat viața și soarta lui de soarta și viața lui Hristos, pe pământ,
acela n-are o altă dorință și o altă temere mai mare pe lume decât să nu-L mai piardă pe Domnul niciodată. Să nu se mai ducă nicăieri, și să nu mai rămână fără Isus.
20 - Pentru cine s-a unit cu Hristos, - aceluia, Hristos îi este totul.
Hristos îi este casa lui.
Hristos îi este familia lui.
Hristos îi este bucuria lui.
Hristos îi este pâinea lui.
Hristos îi este sănătatea și viața lui.
Fără Hristos, el n-are ce face cu nici unele din acestea,
dar cu El are de-ajuns chiar și fără ele.
Doamne Isuse, fii așa și pentru mine.
Amin.