Noutatea iubirii
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Noutatea este ceva care ai nevoie să o primeşti zilnic.
Oricât de vechi este numele unui ziar, el în fiecare zi e nou, apare din nou şi este citit din nou, ca şi cum ar fi cel dintâi.
Cu pâinea este tot aşa. În fiecare zi o dorim nouă, caldă şi proaspătă.
Aşa este iubirea de care avem nevoie fiecare.
2 - O, dacă am simţi într-adevăr şi în acelaşi fel, trebuinţa dragostei între noi!
Dacă am dori să avem iubirea, cum dorim ziarul şi pâinea zilnică. Mereu proaspătă. Mereu nouă. Mereu caldă.
Pâinea şi Harul, aceste două lucruri zilnice necesare, aproape fiecare dintre noi le caută zilnic.
Pentru a fi siguri că le vom avea, ne abonăm la ele, acolo de unde ni se pot da zilnic,
şi, o, cât suferim adesea, în lipsa lor.
Cu iubirea ar trebui să facem tot la fel.
3 - Iubirea faţă de Dumnezeul nostru, ar trebui să ne-o împrospătăm zilnic, mereu caldă, mereu nouă şi dulce.
Tot ce am făcut ieri pentru Domnul ar trebui să uităm azi pentru ca astăzi să începem din nou, ca din altă magazie plină, din care să împărtăşim cu dărnicie tuturor, cât putem.
Din aceeaşi dragoste dar nouă pentru Isus, astăzi trebuie să facem altceva din nou.
4 - Rugăciunea noastră ar trebui zilnic să cuprindă ceva nou, ceva reînnoit, ceva proaspăt.
Pentru ca să aibă neîncetat viaţă, frumuseţe şi bucurie mereu nouă.
Părtăşia faţă de fraţi ar trebui să ne-o reînnoim zilnic căutându-i mereu ca din nou.
Privindu-i mereu cu o nouă plăcere şi cu o plăcută preţuire în Domnul pentru slujba şi chemarea lor.
5 - O pâine uscată şi veche nu o mănânci cu plăcere, ci vrei una proaspătă, - tot aşa este şi cu iubirea uscată şi veche,
după cum n-ai nici nevoie şi nici folos de ziarul de ieri, vechi şi trecut, tot aşa este şi cu iubirea de ieri trecută,
dacă nu mai este astăzi.
6 - Lucrurile cele mai simple sunt cele mai necesare vieţii pe pământ, - aerul, apa, lumina, pâinea, - de acestea avem nevoie clipă de clipă,
nimeni nu poate trăi fără ele.
Ei, bine, de dragoste avem cel puţin tot atâta nevoie pe lume, cât avem nevoie de pâine, de aer, de apă, de soare.
7 - De iubire avem nevoie fiecare dintre noi nu numai s-o primim zilnic nouă, proaspătă şi curată de la toţi,
dar avem şi mai multă nevoie să o dăm noi tuturor aşa.
Aşa cum a făcut şi Hristos, Domnul nostru Preaiubit.
8 - Fie-ţi mereu proaspătă iubirea de rugăciune pe care o ai din Dumnezeu.
Fie-ţi mereu proaspătă iubirea pentru fraţi, să nu poţi fără ei. Să nu-i întristezi, să nu-i huleşti,
la fel iubirea pentru meditaţie şi citirea Cuvântului Sfânt
la fel iubirea pentru soţia ta, sau soţul tău,
la fel pentru mama ta sau tatăl tău
şi pentru fiul tău sau sora ta
şi pentru toţi oamenii.
În fiecare dimineaţă să putem scoate din cuptorul inimii noastre pentru toţi pâinea caldă, proaspătă şi din belşug, la liber, pâinea iubirii din Hristos.
9 - Domnul Isus n-a dat ca semn al cunoaşterii celor ce sunt ai Lui - nici minunile, nici predicile, nici veşmintele lor - ci dragostea...
dacă vor avea dragoste, - acesta este semnul.
10 - Pâinea nu strigă, nu se laudă, nu se preface.
Ea se dăruieşte cu totul tuturor, în tăcere şi în jertfă, şi întâi apare mireasma ei. Apoi apare gustul său. Adică ea se dăruie prin ceea ce are în afară şi nu prin ceea ce are înăuntru.
Aşa să fie iubirea noastră.
11 - Cel flămând n-are nevoie de o fotografie a pâinii, ci chiar de ea însăşi.
Cel flămând n-are nevoie nici de o frumoasă descriere a pâinii sau de o reţetă a ei, ci are nevoie de dăruirea ei, de viaţa ei.
Aşa este şi cu iubirea noastră.
12 - Cât de amărât am plecat odată de la o prăvălie care avea pusă deasupra uşii o mare firmă pe care scria „Pâine”,
şi pe toţi pereţii avea zugrăvite tot felul de forme de pâine, de cozonaci, de franzele, de cărnuri,
dar înăuntru era gol
nu avea nici un fel de pâine.
Eram flămând, aveam nevoie neapărat de pâine, dar cel care trebuia să ne-o dea nu avea decât o firmă şi diferitele zugrăveli ale pâinii.
Iar cu acestea eu n-aveam ce face,
cu acestea foamea de pâine mai tare mi-o chinuiam.
Aşa este şi cu iubirea.
13 - Fraţii mei, oare noi nu putem înţelege că cei din jurul nostru n-au nevoie nici de firma noastră frumoasă,
nici de chipurile sau de laudele noastre,
ci au nevoie de pâinea noastră, - adică de Hristos.
Toţi cei care ne înconjoară au nevoie de Isus, cum au nevoie de pâinea cea zilnică spre fiinţă.
14 - Putem noi înţelege acum, cât de mare este datoria noastră faţă de Pâine şi faţă de flămând?
ca să-i putem apropia pe Ea de El şi pe El de Ea?
Faţă de Hristos pe care trebuie să-L ducem lumii şi faţă de lume pe care trebuie s-o ducem la Hristos?
De răspunderea veşnică pe care o avem pentru datoria aceasta nu ne poate despovăra veşnic nimeni,
- numai împlinirea ei cu adevărat.
15 - Oricât este de frumoasă o fotografie a pâinii, doar ea, nu va sătura pe nimeni.
Oricât este de lată lauda noastră cu credinţa noastră, cu învăţătura noastră, cu calităţile noastre,
- dacă oamenii nu văd în faptele noastre, în umblarea şi în trăirea noastră, miezul gustos şi mireasma plăcută a unei vieţi din Hristos, în zadar este totul.
16 - Mai bine nu ne-am făli cu nimic, dacă într-adevăr n-avem nimic.
Mai bine n-am afişa firma dinafară, dacă n-avem un conţinut înăuntru.
Mai bine n-am vorbi, n-am predica, n-am tot cânta despre iubire, mai bine n-am zice nimic, dacă în viaţa noastră Hristos lipseşte de tot.
17 - Flămânzii s-au scârbit de vorbe: ei vor pâine.
- Lumea s-a săturat de predici, ea are nevoie de Hristos.
Oare numai noi nu ne-am săturat încă?
De ce oare nu înţelegem odată noi înşine ceea ce ne tot luptăm să-i facem pe alţii să înţeleagă?
18 - Părintele Iosif ne-a spus nouă, că Oastea Domnului este aflarea şi vestirea lui Isus Cel Răstignit. Dar ce înseamnă asta?
Înseamnă a ne umplea mai întâi pe noi înşine de Hristos şi de virtuţile Lui în toată inima şi trăirea noastră cu fapta.
Apoi de a-i face şi pe alţii să ajungă tot aşa.
Nu vorbe numai, ci fapte se cer!
19 - Cine a venit odată la Hristos şi a rămas la El, - cine şi-a legat viaţa şi soarta lui de soarta şi viaţa lui Hristos, pe pământ,
acela n-are o altă dorinţă şi o altă temere mai mare pe lume decât să nu-L mai piardă pe Domnul niciodată. Să nu se mai ducă nicăieri, şi să nu mai rămână fără Isus.
20 - Pentru cine s-a unit cu Hristos, - aceluia, Hristos îi este totul.
Hristos îi este casa lui.
Hristos îi este familia lui.
Hristos îi este bucuria lui.
Hristos îi este pâinea lui.
Hristos îi este sănătatea şi viaţa lui.
Fără Hristos, el n-are ce face cu nici unele din acestea,
dar cu El are de-ajuns chiar şi fără ele.
Doamne Isuse, fii aşa şi pentru mine.
Amin.