A crede Adevărul
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Să nu credeți altceva, când fratele care vă spune, este vrednic de crezare și nu v-a mai înșelat niciodată,
ci să-l credeți - și vă feriți, de cine vă spune el să vă feriți.
Căci în zadar vă va părea rău prea târziu.
2 - După ce pleacă un vânzător, rămâne în locui lui o oroare, o scârbă, o încrâncenare...
După ce pleacă un vrăjmaș, rămâne o primejdie, o amenințare, o groază.
După ce pleacă un răzbunător, rămâne totdeauna o teamă, o primejdie, o sabie,
cum și după ce pleacă un frate, rămâne o durere
și după ce pleacă un soț, rămâne un gol amar, nu numai în casă, ci mai ales în suflet...
3 - Iuda pleacă singur, dar se va întoarce cu o gloată.
Iată că o mie de prieteni, sunt prea puțini, dar un singur dușman e prea mult.
Ura reușește să-i atragă pe oameni mult mai grabnic ca dragostea.
Când era bun Iuda n-a făcut nimic, - acum când este rău, iată ce inamic a devenit dintr-o dată!
Dar ura nu reușește să-i țină împreună niciodată pe cei ce i-a strâns.
4 - După ce a ieșit Iuda, Isus a zis: Acum Fiul Omului a fost proslăvit și Dumnezeu a fost proslăvit prin El,
pentru că nu poți ajunge la Înviere decât prin Cruce
și nu poți să ajungi la o slavă veșnică, decât prin pătimiri
cum nu poți ajunge în cer decât prin pământ!
5 - Celui ce știe că toate acestea sunt strâns lipite una de alta, slava de la capătul lor îi este o mare bucurie,
el știe că sunt condiționate una de cealaltă: Slava de Cruce.
Și că ambele fețe aparțin aceleași părți.
Că apropierea intrării spre moarte înseamnă și apropierea de cealaltă a ieșirii în cer.
6 - Intrarea de partea dincoace, înseamnă ieșirea pe partea de dincolo.
Cine este încredințat de asta,
- nimic n-are mai normal decât să se bucure.
Fiindcă partea de dincoace apare doar o clipă, dar cea de dincolo este veșnică.
7 - Intrarea Crucii era o clipă - ajungerea în Înviere era eternă.
Pătimirile durau mărginit. Slava de după ele era nemărginită.
Pământul nu înseamnă nimic, dar cerul înseamnă totul.
8 - Nu mai contează nici un preț de jertfe când este vorba ca Numele lui Dumnezeu să iasă cu adevărat proslăvit.
Nu mai există nici o teamă, nici o primejdie, nici o amenințare în stare să-l întunece pe acela peste care a strălucit această bucuroasă izbândă și fericită chemare: proslăvirea lui Dumnezeu.
9 - După plecarea lui Iuda a rămas într-adevăr un gol. Dar un gol din care se luase o piatră mare și rece. Un munte de gheață sticloasă și grea,
și numai după aceea inimile ușurate, într-un anumit fel ale ucenicilor, - au putut urmări cele mai avântate și înălțătoare lumini Dumnezeiești, pe care Adevărul le dezvăluia în fața sufletelor, înălțându-le tot mai sus, spre înțelegerile veșnice.
Căci câtă vreme porți un ghimpe, oricum te-ai feri, simți mereu prezența lui neplăcută.
Adevărata ușurare o simți numai după ce ai scăpat de el.
Dar ce ușurare cerească este aceasta!
10 - Nimeni pe pământ n-a mai putut realiza o trăire desăvârșită a voii Tatălui asemenea Fiului Său Sfânt,
pentru a-I putea aduce o așa slavă ca și El lui Dumnezeu.
Prin nimeni altcineva n-a mai putut fi proslăvit pe pământ Dumnezeu Tatăl, atât de strălucit, ca și prin viața și lucrarea pământească a lui Isus Hristos, Dumnezeu Fiul.
11 - O, în ce strălucit și unic fel a fost proslăvit Dumnezeu în Hristos, Dulcele nostru Mântuitor.
De aceea și Dumnezeu L-a înălțat pe El nespus de mult,
și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume,
pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ.
Și orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul (Filip. 2, 9-11),
și L-a înălțat cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moștenit un Nume, mult mai minunat decât al lor (Evrei 1, 4)
- prin voia Sa și prin moartea Sa, pentru împlinirea voii Tatălui Ceresc.
12 - O, frate, om al lui Dumnezeu, fiule și fiică a Lui!
Dumnezeu te va proslăvi odată și pe tine dacă și tu-L vei proslăvi cu adevărat pe El.
După cum Hristos a biruit prin smerenie și ascultare
și a fost proslăvit prin putere și stăpânire, șezând cu Tatăl pe Scaunul Lui de Domnie
- tot așa, și numai așa, dacă și tu prin smerenie și prin ascultarea de Cuvântul lui Hristos (Colos. 3, 16),
vei umbla curat, sincer și statornic pe calea crucii tale, vei fi răsplătit de El.
Dacă Îl vei proslăvi și tu pe El, biruind pe ispititor și pe vrăjmaș prin viața și prin moartea ta,
13 - Zilele fericite, trec cel mai repede pe pământ.
Prilejurile binecuvântate sunt cele mai rare.
Oamenii cei mai buni rămân cel mai puțin cu noi.
- O, dacă am ști dinainte aceste lucruri după cum le știm în urmă,
cum am răscumpăra atunci cu grijă zilele fericite,
cum am folosi prilejurile binecuvântate,
și cum am ști să prețuim pe oamenii buni,
- cât mai sunt cu noi!
14 - Oricât de lungă i-ar fi viața pe pământ, omul bun rămâne tot puțin lângă noi.
Cu omul bun și cu vremea bună, nu te urăști niciodată.
De prezența lui Dumnezeu și de mângâierea bunătății, este atâta nevoie printre oameni, că oricâți le-ar purta și le-ar împărți - tot va mai fi încă atât de multă lipsă!
15 - Nu te despărți nici o clipă de trimesul lui Isus când este la tine.
Și ține-i minte orice cuvânt pe care îl scoate din gura sa,
urmează-i orice sfat pe care ți-l spune,
prețuiește-i orice îndrumare, căci toate sunt numai lumină,
ia bine seama la orice lucrări, fiindcă toate sunt însemnate
și învață-i orice pildă, ca s-o urmezi întocmai.
Că de nimic nu vei avea mai mare nevoie mâine ca de acestea, când el nu va mai fi cu tine.
Și când tu nu vei mai avea nici pe cine să mai întrebi,
și nici cui să-i mai spui, ceea ce îl întrebai numai pe el
și-i puteai spune numai lui.
Și abia atunci vei vedea tu pe cine ai avut lângă tine...
Și ce ai pierdut...
16 - Dragă tinere și tânără, care mai aveți încă un tată și o mamă lângă voi...
Pe măsură ce vă trec zilele și aceste capete cărunte, aceste inimi care v-au iubit și vă vor iubi până la moarte mai mult ca orice altă inimă de pe pământ,
vor mai rămânea numai foarte puțin cu voi, - prețuiți-i tot mai mult
și întoarceți-le cât puteți iubirea
căci nici iubirea de soț,
nici cea de frate,
nici chiar cea de fii,
nici chiar cea de oricare prieten,
nici una din ele, dar nici una
oricât ar fi de frumoase și de adevărate aceste iubiri,
nu vor putea fi niciodată nici atât de frumoase, nici atât de adevărate ca iubirea părintească pentru voi.
17 - Soț, sau soție, poți să ai pe oricine.
Frați poți să ai mai mulți.
Fii și fiice poți avea tot așa,
- dar mamă adevărată, nu mai poți avea în vecii vecilor decât una.
Și nici tată adevărat, nu poți avea un altul, decât unul.
18 - Dragă soț și soție, - ați trăit atâția ani până acum împreună.
Dumnezeu v-a unit și v-a ajutat să treceți prin atâtea încercări până astăzi...
ați crescut copii, ați ridicat case, ați suportat necazuri...
anii vi se apropie acum de sfârșit...
și cine știe cât de puțin veți mai fi acum împreună...
- și să nu vă puteți iubi și mai mult? Jertfi și mai mult? Prețui și mai mult?
19 - Tu poate încă stai tot între Hristos și mormântul tău.
La Hristos ai putea să vii, dar nu vrei.
La mormânt n-ai vrea să mergi, dar nu vei putea să nu mergi.
Hristos este lângă tine, dar cine știe cât de puțin încă.
Și tot nu vrei să prețuiești acest har?
Ce vei face când Se va duce El pe totdeauna de la tine?
Nu-L lăsa să plece.
Vino acum, până încă poți, la Isus!
20 - Porunca: iubiți-vă unii pe alții, este mereu nouă.
Oricât s-a spus de mult atunci când a ieșit prima dată din Inima și de pe Buzele Domnului - porunca de a ne iubi unii pe alții, este nevoie să ni se tot spună mereu și mereu...
Și ea este mereu nouă și mereu necesară.
Pentru că de fiecare dată este nevoie de ea, ca de pâinea zilnică și ca de soarele ce răsare zilnic pentru noi.
O Duhule Sfinte, ajută-ne s-o avem.
Amin.