Nu-i spre fericire calea
Traian Dorz - Hristos - Modelul nostru
Nu-i spre fericire calea
presărată prea cu flori,
ca să poţi culege una
sângeri greu de multe ori.
Nu-s pe drumul cunoştinţei
pomi cu roadele prea jos,
ca s-ajungi la câte una
sui adesea prea spinos.
Nu-i pe-ogorul mântuirii
grâul răsărit prea des,
câtă muncă şi sudoare
ca să vezi un snop cules!
Nu-s în slujba curăţiei
prea mulţi lucrători cu har,
ca să poată-alege unul
câtă cernere şi jar!
Spre-mpăcarea conştiinţei
nu-i drum scurt şi nici uşor
dar odat-ajuns acolo
ce-orizont odihnitor!
- Suflete, oricâte jertfe
ţi s-ar cere ne-ndoios
înmiit mai mult e harul
răsplătirii lui Hristos!
+
Bogăţia şi blestemul, - luxul şi desfrâul sunt
cununate împreună, pe pământ şi sub pământ.
+
Nu-i minciună ca să poată avea viaţă prea-ndelung
Adevărul şi Dreptatea, ca o moarte o ajung.