După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în duhul Lui, a mărturisit, și a zis: Adevărat, adevărat vă spun, că unul din voi Mă va vinde.
Când vorbești despre vânzător, totdeauna ți se tulbură duhul și ți se cutremură inima.
Slujba nelegiuită și satanică pe care o face o astfel de făptură târâtoare, veninoasă și spurcată, este crâncenă și plină de spaimă șerpească.
Legiunea de demoni care îl stăpânesc pe un astfel de om, au o fioroasă putere împotriva adevărului (2 Cor. 13, 8).
Nu numai apropierea lui, dar și gândul acestei apropieri, alungă orice liniște a duhului și orice bucurie a inimii.
Prezența lui este însoțită de toată puterea diavolului și tot timpul apropierii lui este fioros ca un cutremur.
Oroarea pe care o lasă după ce trece, după ce pleacă, este ca atingerea murdară și rece a unei târâtoare urâte și veninoase. Și îți încrâncenează ființa toată.
Simți cu groază că n-ai vorbit cu un om ci cu un demon.
Că n-a trecut pe lângă tine o creatură omenească, ci o reptilă primejdioasă și otrăvitoare.
Ce fioroasă și respingătoare este totdeauna o astfel de prezență - și Mântuitorul S-a cutremurat de ea!
Până nu ai înspăimântătoarea dovadă a vânzării, chiar dacă ai presimțirea unei prezențe în stare s-o facă, tot mai ai o nădejde care te ține lângă o creatură pe care o mai nădăjduiești om.
Fiindcă crezi că tot s-ar mai putea și să nu săvârșească nelegiuirea de care se dovedește în stare...
Dar când fărădelegea a fost făcută,
când pe fața și pe conștiința făptașului nu se poate întrezări nici măcar o urmă de remușcare, ci dimpotrivă, în ochii lui însângerați se vede deslușit setea de alte nelegiuiri și dovada puternică a fărădelegii deja săvârșită, când totul dovedește clar că această făptură a devenit nu numai o unealtă a diavolului, ci însuși diavolul, amenințător, criminal și cumplit,
- ce alt simțământ îți mai rămâne față de el, decât spaima și oroarea?
Peste toată ființa unei astfel de creaturi vezi numai pecetea înfiorătoare a cap. 13 din Apocalipsa.
O, Dumnezeule Sfânt, ce poate deveni cineva care odată s-a născut și el om!
Au fost mulți ani când nu ne-am putut închipui că poate să mai existe pe pământ astfel de făpturi.
Au fost și mai mulți ani apoi, când mintea noastră a refuzat să poată crede că chiar printre frați poate să se afle vreunul care să fie în stare de o astfel de nelegiuire.
Că un astfel de om n-a putut fi pe lumea asta decât unul!
Odată:
Atunci:
Și pentru totdeauna:
Iuda.
Acela despre care vorbea în clipa aceea Isus!
Dar... acum, orice iluzie ni s-a dus... Cumplitele dovezi pe care le-am încercat și urmările lor crâncene, pătimirile noastre din cauza lor, ne-au încredințat de-ajuns.
Fiecare altă săptămână a patimilor, l-a dat pe față pe vânzătorul ei.
Căci fiecare săptămână a patimilor își are neapărat un vânzător.
Fără vânzător nici n-ar fi fost vreodată o astfel de înspăimântătoare săptămână.
Nici n-ar putea fi nici în viitor.
Oriunde este răstignit un nevinovat sau mai mulți, a fost neapărat un vânzător sau mai mulți, care au încasat arginții vânzării și au săvârșit nelegiuirea sărutând.
O, nevinovați și lesne crezători ucenici ai lui Hristos, - tot nu înțelegeți voi nici acum?
Dar mieii sunt sortiți să rămână pe totdeauna tot miei... ei nu pot fi niciodată altceva.
Prilejurile de poticnire trebuie să vină. Dar vai celor prin care vin.
- dar vai acelor prin care se fac.
Dacă știți aceste lucruri luați mai bine aminte în jurul vostru să-l vedeți pe acela dintre voi care a început să umble și pe alte căi nu numai pe cele ale lui Isus. Care s-a mai prefăcut și altceva, nu numai miel.
Care mai merge și cu alții nu numai cu voi, oile.
Care mai are și alte gusturi, nu numai cele duhovnicești.
Care cheltuiește și mai mult decât ar câștiga cinstit.
Care umblă prin locurile unde n-are ce căuta normal un frate.
Căci neapărat dintre voi este acela - sau sunt aceia... (Fap. Ap. 20, 29; 2 Cor. 11, 14; 2 Tim. 3, 4).
O, Înfricoșat Dumnezeu,
Judecătorul și Cunoscătorul tuturor conștiințelor, Știutorul tuturor căilor și al târgurilor,
Descoperitorul tuturor nelegiuirilor,
Răsplătitorul tuturor faptelor.
- Cât de înfricoșați stăm înaintea Ta!
Nu îndrăznim nici să vorbim și nu putem nici tăcea.
Mila pentru aceste creaturi care altădată erau și ei ucenici, cu îndurerată strângere de inimă pentru salvarea lor, din pragul iadului.
Dar conștiința grozăviei faptelor lor, parcă ridică în fața noastră săbiile amenințătoare ale versetelor Tale: - nu vă rugați pentru astfel de păcate!
Și ne oprim la jumătatea drumului dintre milă și teamă (Evrei 10, 26-27; 1 Ioan 5, 16; Marcu 4, 29).
Ce am mai putea face apoi, permis de Tine, - pentru ei?
Dar ne rugăm pentru ceilalți, pentru cei încă nevinovați, să Te înduri să-i aperi și să-i scapi.
Să-i aperi să n-ajungă nici unul în mâna demonului ca să-l facă vânzător.
Și dacă a ajuns, să-l scapi înainte de a ajunge să vândă.
Apără Doamne Lucrarea Ta și o curăță de ei, căci vai câți au ajuns astăzi iude și demoni în ea!
Amin.