De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere.
Vede că Hristos poate să facă lucruri care păreau cu neputință.
Simte și cunoaște lucruri pe care nici nu le bănuia înainte niciodată, nici cu mintea și nici cu inima lui (Efes. 3, 20).
Harul rugăciunii, înviorarea adăpării din Apa cea vie a Cuvântului Sfânt, bucuria luminii Adevărului,
sau mângâierile părtășiei frățești,
sau bucuria adunărilor duhovnicești,
sau fericirea de a cânta Domnului într-un fel necunoscut,
sau pacea inimii ascultătoare
și odihna cugetului curat,
- sunt nebănuitele comori de care sufletul era atât de străin înainte, dar pe care acum le gustă cu nesaț în Hristos...
De când este lumea, nimeni n-a mai putut dărui unui suflet o astfel de stare de har, afară de Domnul Isus (Rom. 5, 11).
Fericit este sufletul care are o astfel de stare.
Și fericit este el dacă având-o, o mărturisește cu bucurie și cu curaj oricui, spre slava Aceluia care i-a dăruit-o și spre mântuirea tuturor celor care însetând după aceste fericite daruri cerești, - află că iată, cel care vine la Hristos, le poate avea.
Slăvit să fie veșnic Numele Tău Isuse Doamne, care din șanțul cerșetoriei ai putut ridica pe acest suflet disprețuit la cea mai înaltă tribună, de pe care să propovăduiască aceste strălucite minuni
și de unde privind cu o nobilă superioritate la toate josniciile mărimii omenești din fața lui și la toți nefericiții bogați pretențioși și orbi,
le-a putut ținea cea mai înaltă și mai desăvârșită predică despre puterea Dumnezeirii Tale,
și le-a putut da cea mai mustrătoare lecție
și le-a adus cea mai necruțătoare mustrare
și le-a arătat cel mai înalt exemplu de cinste și credință,
făcând astfel de rușine toată îngâmfarea tiraniei vrăjmașilor Tăi.
Slavă Ție Isuse Doamne, Strălucitul nostru Dumnezeu,
că încă o dată, Dumnezeiasca Ta Putere S-a dovedit atât de strălucită.
În această luptă, printr-unul din cei mai disprețuiți robi ai Tăi, Tu ai biruit Doamne atât de net și atât de ușor, pe potrivnicii Tăi.
Dacă ar fi fost înfrânți direct de către Tine, rușinea lor ar fi fost mult mai mică, decât așa. Dar învingându-i prin unul din cei mai mici ai Tăi, ce măreț l-ai făcut chiar pe acesta.
Cine oare i-ar mai fi putut da unui om atât de slab, o așa putere? Și cine l-ar fi putut înălța atât de mult?
Nimeni, afară de Tine Doamne Isuse, căci Tu, și mai mult în curând vei zdrobi chiar sub picioarele noastre a celor disprețuiți, pe însuși Satana, îngâmfatul domn al puterii văzduhului și al tuturor care lucrează acum în fiii neascultării,
pentru ca el fiind biruit tocmai de noi, cei atât de slabi, pe care el adesea ne-a învins atât de ușor și a vrut să ne zdrobească de tot, sub talpa picioarelor noastre, el să fie rușinat și mai mult (Rom. 16, 20; Efes. 2, 2).
O, cu ce bucurie îi vom zdrobi noi atunci pe totdeauna capul său blestemat!
Biruința aceasta va face atât de strălucită pe vecie marea Ta dragoste față de noi.
Și marea noastră recunoștință față de Tine.
Amin.