Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgărițe.
O, de câte ori ne-am încredințat noi că nici o întâmplare nu este întâmplătoare ci că totul este mai dinainte știut și determinat, de cauze care au între ele o adâncă și tainică legătură, rânduită de înțelepciunea lui Dumnezeu!...
Cunoscută era și profețită și pregătită mai dinainte Venirea Domnului nostru Isus Hristos pe pământ.
Și la fel era cunoscut fiecare eveniment, fiecare întâmplare care a însoțit Venirea și Nașterea, precum și Viața și plecarea Sa din nou la Tatăl.
Cunoscute erau și uneltele care vor fi folosite și vremea în care vor fi toate acestea de la începutul și până la sfârșitul lor
și cunoscut era și felul cum se vor încheia toate lucrurile rânduite.
De multe ori ne temem și noi pe pământ... și pentru multe ne îngrijorăm și noi adeseori în viața asta.
Ne temem de cele mai multe ori să nădăjduim în biruința Adevărului, pentru care luptăm,
în Triumful lui Hristos, în care credem
și în izbânda Binelui, pentru care muncim și răbdăm,
pentru că sunt prea multe împotrivirile pe care le vedem,
și prea mari primejdiile, de care ne temem,
și prea puternici vrăjmașii lui Dumnezeu
și prea slabe și prea îndepărtate și prea puține ni se pare că sunt puterile Lui...
Sărmanii de noi, cât de copleșiți suntem și noi în Prezent, câteodată.
Atunci nu putem vedea nici Trecutul, nici crede Viitorul.
și de aceea nu putem crede nimic nici din cele ce ni le făgăduiește El pentru Viitor.
Nu știm că Istoria de azi este profeția de ieri,
iar profeția de astăzi este istoria de mâine.
Când se înalță cel rău ca un pom verde, sănătos și puternic, plin de trufie și de dispreț pentru dreptate și pentru adevăr,
- adeseori ne cutremurăm de teamă și ne ascundem de frică în iarba netrebniciei și a lașității, la umbra aceluia de care ne temem târându-ne în fața lui.
Nu mai putem vedea dincolo de el nimic.
Ne îngrozim și ne târâm spre labele lui,
când se înalță nelegiuitul, ca un leu răcind și zdrobind,
căutând să ne salvăm mișelnica viață
și netrebnica libertate,
prin bunăvoința lui.
Nu mai putem crede dincolo de el nimic.
Când prin îngăduința lui Dumnezeu vin zilele de încercare,
iar alipirea de Hristos este cântărită cu ani de foamete, de chinuri, de strâmtorare și de jertfe -
- atunci mulți suntem gata să tăgăduim că L-am cunoscut pe Hristos
și că am fost vreodată cu El,
nu mai putem nădăjdui dincolo de azi, pentru Viitor nimic.
Ce amarnică înșelare este aceasta!
De ce uităm oare câți astfel de pomi falnici, a cunoscut Istoria,
și cum i-a prăbușit pe neașteptate un trăsnet venind din senin!
De ce uităm oare câți astfel de lei furioși a cunoscut Evanghelia,
și cum au ajuns zdrobiți pe neașteptate de umbra lui Dumnezeu.
De ce uităm oare câte astfel de vremuri a cunoscut Hristos -
și cum le-a biruit prin săracii Săi, prin smeriții și răbdătorii Lui ostași credincioși!
Să privim spre Trecut, ca să vedem Viitorul:
Iată toți vrăjmașii lui Hristos de până astăzi s-au nimicit - și cât de puternici erau cândva
iar El Se înalță tot mai strălucitor deasupra valurilor.
Toate furtunile Lui au trecut, iar El Se ivește după fiecare, parcă și mai înalt, parcă și mai neclintit,
ca o stâncă după toate valurile
și ca un pisc după toate negurile spulberate de lumină și de trecere, peste ele.
Deci nu te teme fiica Sionului,
și nu te teme Biserică luptătoare,
și nu te teme Oaste a Domnului Hristos,
Împăratul tău Isus Hristos veșnic Biruitorul, - vine...
Vine totdeauna în ajutorul tău,
în mărirea Sa.
Vine pe totdeauna.
Slavă Ție Măreț Împărat al Slavei, Isus Hristos!
Rând pe rând Tu supui pe toți vrăjmașii Tăi, așternut picioarelor Tale,
cum i-ai supus pe cei din trecut, la fel îi vei supune și pe cei din viitor,
până când vrăjmașul cel din urmă, Moartea, va fi nimicit pe vecie.
Atunci Strălucita Ta Împărăție se va întinde iarăși peste toate lumile create prin Tine,
iar smeriții și micii Tăi ostași îmbrăcați într-o veșnică biruință, Te vor slăvi aruncându-și cununile lor strălucite la picioarele Tale,
care le-au zdrobit pe toți vrăjmașii de care se temeau ei,
și de către care au fost chinuiți atâtea veacuri.
Acum, când încă suntem în lume, și în lupta cu toate aceste puteri necredincioase Ție și care nu vor să se lase supuse de Tine,
- Te rugăm nu ne lăsa să ne temem nici unul,
și niciodată, făcând binele și slujindu-Ți Ție,
nici pentru o clipă măcar,
de nimeni și de nimic,
ci făcând voia Ta cu toată curăția
și umblând în mijlocul semenilor noștri cu toată conștiința împlinirii datoriei supuse și iubitoare față de toți, în duhul Tău,
dând fiecăruia ce i se cuvine,
și făcând totdeauna binele
- să rămânem alipiți de Tine și să Te așteptăm plini de credință și de evlavie,
până vei veni Tu la noi - sau noi la Tine.
Amin.