Nu-ți târî crucea, ci, sus cu ea, pe umeri
Pr. Iosif Trifa - Ia-ți crucea ta
Fiul Meu! Toți oamenii au câte o cruce. Nu este casă în care să nu afli câte un fel de „cruce”. Du-te în casa bogatului și vei afla acolo „cruci” cu mult mai mari și mai grele decât în bordeiul săracului. Numai că cei mai mulți poartă aceste „cruci” fără nici un folos de mântuire sufletească. Pentru cei mai mulți, crucea încercărilor și necazurilor este un fel de „nenorocire”, un fel de „soartă crudă”, un fel de „făcătură”, un fel de „blestem”. Cei mai mulți își târăsc crucea ca pe un blestem, ca pe o soartă crudă de care nu pot scăpa. Iar neputând scăpa de ea, o târăsc după ei. O poartă de silă și, dacă ar putea, ar zvârli-o cât colo. O astfel de „cruce” n-are nimic cu mântuirea sufletului. Cei ce o poartă o poartă în zadar.
„Crucea” aceasta este și un fel de rușine. Purtătorii ei se rușinează de ea. Umblă să-și acopere fața, să nu-i vadă lumea. Să nu afle lumea „nenorocirea” și „pacostea” ce-a dat peste ei. Să nu afle lumea de „crucea” din casa lor.
Deci, iubitul Meu, nu-ți târî crucea ca pe un necaz de care nu poți scăpa. Ci, sus cu ea, pe umeri! Numai o cruce purtată pe umeri poate fi o cruce mântuitoare.
Și nu te rușina de crucea ta! Ci, dimpotrivă, te laudă cu ea și te bucură de ea. Și spune tuturor pe tot locul că tocmai crucea din casa ta și din viața ta te-a ajutat să afli Crucea și Jertfa Golgotei Mele.
Rugăciune
Da! Așa este, Doamne. Tu ne trimiți crucea, dar noi ne îngrozim de ea. Tu ne îmbii crucea, dar noi fugim de ea. Și dacă nu putem scăpa de ea, o purtăm ca pe un blestem, ca pe o nenorocire. O! Atâția și atâția oameni umblă cu crucea pe la vrăjitori, pe la cărturărese. Pe acolo își închipuie că‑i pot afla „rosturile” și pot scăpa de ea.
O, Doamne Iisuse, și eu vedeam în crucea vieții mele o „făcătură”, o „soartă vitregă”, un „blestem”. Și numai după ce am aflat Crucea și Jertfa Ta - aflat‑am că blestemul era o binecuvântare și suferința un înger. Numai după ce am aflat crucea Ta, am înțeles crucea mea și am început să o iubesc ca pe un înger din cer, trimis să ajute la mântuirea mea. Ca pe un înger care m‑a dus la Golgota. Până la sfârșit, voi purta cu drag, Iisuse Doamne, pe umerii mei crucea suferinței. Și voi vesti pe tot locul darul și ajutorul ce ni‑l dă purtarea acestei cruci. Și voi striga oricărui suflet să‑și ia cu drag crucea pe umeri și să o poarte ca pe un neprețuit dar și ajutor de mântuire sufletească.