Numai ca s-o faci mai frumoasă
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - O, Tu Singurul Prieten al singurătăţilor mele, ai milă totdeauna de dragostea mea, căci totdeauna este slabă.
2 - Când este fericită se pierde cu totul în bucuria ei - şi îşi uită că mai este încă pe pământ.
3 - Atunci îşi descopere tot lăuntrul şi îşi dă tot avutul cel mai de preţ.
4 - Nemaiţinând seama că ar putea fi privită cu dispreţ ca o uşuratică. Sau bănuită de risipă, ca o nebună.
5 - Când este mâhnită, iarăşi se pierde cu totul în durerea şi în lacrimile ei, uitându-şi cu totul de orice trecut şi de orice viitor frumos.
6 - Când îi vine un oaspete nou, se pierde cu totul în încrederea ei uitându-şi de toţi cei dinainte care au venit numai s-o jefuiască.
7 - Atunci îşi întinde masa cea mai largă, cu dărnicia cea mai largă, şi-i aşează oricui în faţă tot ce are mai bun în cămările mele. Ca oaspetele să plece cât mai sătul şi cât mai mulţumit.
8 - Nici mai gândindu-se că au fost atâţia din aceştia care i-au batjocorit dărnicia numind-o nesocotinţă.
9 - Când face cuiva o făgăduinţă se pierde cu totul în grija de a şi-o împlini mai devreme şi mai mult chiar decât ar trebui.
10 - Fără să se mai gândească la nici una din ostenelile ori pagubele care o costă aceasta.
11 - Când nu i se răspunde, se pierde cu totul în a-şi găsi numai ei vreo vină pentru tăcerea nedreaptă.
12 - Iar dacă nu-şi află vina căutată - şi-o inventează. Numai spre a nu-şi opri niciodată asupra nimănuia vreo bănuială că a înşelat-o.
13 - Când trebuie să întoarcă singură de acolo de unde se aşteaptă să plece însoţită,
14 - sau când trebuie să culeagă un spin în loc de o floare şi o rană în loc de o mângâiere,
15 - sau când trebuie să-şi aducă înapoi darul neprimit, - în loc să aducă o îmbrăţişare plină de recunoştinţă,
16 - sau când trebuie să însoţească un sicriu în loc de un steag şi să plângă pe o piatră în loc pe un umăr,
17 - sau când trebuie să strângă o bănuială în loc de încredinţare şi o teamă în loc de siguranţă,
18 - sau când trebuie să plece chiar însetată de lângă izvorul până la care a răzbătut cu nespuse primejdii şi osteneli.
19 - Înnoieşte-mi de fiecare dată încrederea în Iubirea Ta şi în însuşirea tuturor semenilor mei de a putea iubi cu adevărat.
20 - Fără ca dragostea celor puţini care sunt alături să-mi fie de un preţ mai mare decât toată ura celor mulţi care îmi sunt împotrivă.
21 - Fără ca preţuirea celor cinstiţi să-mi fie mai însemnată decât dispreţul tuturor celorlalţi.
22 - Fă ca amintirea tuturor bucuriilor pe care le-am avut - să-mi fie mai mare ca oricare durere şi amăgire, pentru cele pierdute.
23 - Fă ca dulceaţa dragostei adevărate să-mi fie mai netrecătoare decât amărăciunea celor care m-au înşelat
24 - şi clipele strălucite petrecute pe Munte cu Tine, să-mi fie o răsplătire nespus mai grea decât toţi anii îndelungaţi târâţi prin întuneric, printre monştri.
25 - Că prin toate acestea, Tu i-ai dat iubirii mele, - sau i-ai luat ceva,
numai ca s-o faci şi mai frumoasă.
Amin.