Numai ca s-o faci mai frumoasă
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - O, Tu Singurul Prieten al singurătăților mele, ai milă totdeauna de dragostea mea, căci totdeauna este slabă.
2 - Când este fericită se pierde cu totul în bucuria ei - și își uită că mai este încă pe pământ.
3 - Atunci își descopere tot lăuntrul și își dă tot avutul cel mai de preț.
4 - Nemaiținând seama că ar putea fi privită cu dispreț ca o ușuratică. Sau bănuită de risipă, ca o nebună.
5 - Când este mâhnită, iarăși se pierde cu totul în durerea și în lacrimile ei, uitându-și cu totul de orice trecut și de orice viitor frumos.
6 - Când îi vine un oaspete nou, se pierde cu totul în încrederea ei uitându-și de toți cei dinainte care au venit numai s-o jefuiască.
7 - Atunci își întinde masa cea mai largă, cu dărnicia cea mai largă, și-i așează oricui în față tot ce are mai bun în cămările mele. Ca oaspetele să plece cât mai sătul și cât mai mulțumit.
8 - Nici mai gândindu-se că au fost atâția din aceștia care i-au batjocorit dărnicia numind-o nesocotință.
9 - Când face cuiva o făgăduință se pierde cu totul în grija de a și-o împlini mai devreme și mai mult chiar decât ar trebui.
10 - Fără să se mai gândească la nici una din ostenelile ori pagubele care o costă aceasta.
11 - Când nu i se răspunde, se pierde cu totul în a-și găsi numai ei vreo vină pentru tăcerea nedreaptă.
12 - Iar dacă nu-și află vina căutată - și-o inventează. Numai spre a nu-și opri niciodată asupra nimănuia vreo bănuială că a înșelat-o.
13 - Când trebuie să întoarcă singură de acolo de unde se așteaptă să plece însoțită,
14 - sau când trebuie să culeagă un spin în loc de o floare și o rană în loc de o mângâiere,
15 - sau când trebuie să-și aducă înapoi darul neprimit, - în loc să aducă o îmbrățișare plină de recunoștință,
16 - sau când trebuie să însoțească un sicriu în loc de un steag și să plângă pe o piatră în loc pe un umăr,
17 - sau când trebuie să strângă o bănuială în loc de încredințare și o teamă în loc de siguranță,
18 - sau când trebuie să plece chiar însetată de lângă izvorul până la care a răzbătut cu nespuse primejdii și osteneli.
19 - Înnoiește-mi de fiecare dată încrederea în Iubirea Ta și în însușirea tuturor semenilor mei de a putea iubi cu adevărat.
20 - Fără ca dragostea celor puțini care sunt alături să-mi fie de un preț mai mare decât toată ura celor mulți care îmi sunt împotrivă.
21 - Fără ca prețuirea celor cinstiți să-mi fie mai însemnată decât disprețul tuturor celorlalți.
22 - Fă ca amintirea tuturor bucuriilor pe care le-am avut - să-mi fie mai mare ca oricare durere și amăgire, pentru cele pierdute.
23 - Fă ca dulceața dragostei adevărate să-mi fie mai netrecătoare decât amărăciunea celor care m-au înșelat
24 - și clipele strălucite petrecute pe Munte cu Tine, să-mi fie o răsplătire nespus mai grea decât toți anii îndelungați târâți prin întuneric, printre monștri.
25 - Că prin toate acestea, Tu i-ai dat iubirii mele, - sau i-ai luat ceva,
numai ca s-o faci și mai frumoasă.
Amin.