Cea mai frumoasă Jertfă
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Prietenul luminii mele, numai Tu ai - şi numai Tu dai, - măsura adevărată a tuturor lucrurilor.
2 - Numai Tu şi adevărata înţelepciune a privirii asupra tuturor împrejurărilor vieţii.
3 - Pentru că numai Tu le priveşti de sus în jos. Şi din viitor către prezent.
4 - Oamenii privesc de la leagăn spre mormânt. Şi de la semănat spre seceriş.
5 - Dar Tu priveşti răsăritul unei zile de la apusul ei
şi măsori frumuseţea unei vieţi după preţul morţii sale.
6 - Tu priveşti Ierusalimul cu jale şi cu lacrimi, - în timp ce toţi ceilalţi îl priveau cu admiraţie şi cu laude.
7 - Pentru că numai Tu ştiai ce curând aceste splendori şi frumuseţi vor fi nişte ruini şi nişte cenuşă.
8 - Ce curând aceste ziduri minunate cu acoperişuri de aur vor fi zdrobite de mâini nemiloase,
9 - şi ce curând aceste podoabe sfinte vor fi călcate de picioarele nelegiuite!
10 - Tu Singur ştii că priveşti astăzi cu milă la toţi aceşti viteji încrezuţi.
11 - Cu mâhnire la toate aceste chipuri tinere.
12 - Cu toate aceste frumuseţi zvelte şi puternice, care prea curând vor deveni nişte feţe îmbătrânite, nişte cadavre respingătoare şi nişte zbârcituri ocolite.
13 - Numai Tu Singur vezi viitorul amar care îl aşteaptă pe acest prezent uşuratic şi leneş.
14 - Numai Tu ştii ce scurtă va fi bucuria acestei prietenii,
ce grabnică nefericire o aşteaptă pe această slavă.
Ce dureroasă despărţire vine pentru această însoţire lumească atât de plăcută acum.
15 - Tu Singur ştii ce sfârşit urât are mâine această fală. Ce grabnică moarte această leneşă viaţă. Şi ce înfricoşător iad îl pândeşte pe acest păcătos rai.
16 - Prietenul lumii mele, învaţă-mă şi pe mine să am pentru toate lucrurile măsura Ta. Şi pentru toate împrejurările privirea Ta.
17 - Pentru că numai Tu le vezi pe toate cele ce sunt azi, aşa cum vor fi mâine.
Şi pe cei ce trăiesc aşa, cum vor muri.
Şi astfel numai Tu nu Te înşeli asupra lor.
18 - Ce minunată este credinţa pe care o primeşti în necazuri,
şi adevărul pe care îl afli în sfârşit
şi dragostea pe care o descoperi în vremea pătimirii.
19 - Sunt uneori credinţe atât de mari şi de curajoase pe care dacă n-ar fi fost necazurile nu le-am fi cunoscut niciodată.
20 - Şi sunt unele iubiri pe care nu le-am fi ştiut nicicând ce frumoase şi ce statornice pot fi, dacă n-am fi trecut cu ele prin pătimiri şi suferinţe.
21 - Sunt câteva nume minunate Bunule Mântuitor, pe care poate niciodată nu le-am fi ştiut dacă n-ar fi fost Patima şi Golgota Ta.
22 - Ele au apărut doar lângă Numele Tău doar începând cu Calvarul.
23 - Te-au însoţit pas cu pas până după Învierea Ta,
24 - iar apoi nu ni se mai pomeneşte nimic despre ele.
25 - Ce strălucite sunt aceste nume ascunse, înalte, în mulţimea ascultătorilor Tăi, iar după aceea în mulţimea răsplătiţilor Slavei!
26 - Dragostea lor smerită şi adevărată nu s-a lăudat niciodată înainte că va face.
Nici în urmă, că a făcut.
27 - Dar atuncea când Tu ai fost în cea mai grea împrejurare din toată veşnicia, ei Ţi-au fost alături, dăruindu-Ţi cea mai frumoasă jertfă cu putinţă:
părtăşia iubirii primejduite.