Cea mai frumoasă Jertfă
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Prietenul luminii mele, numai Tu ai - și numai Tu dai, - măsura adevărată a tuturor lucrurilor.
2 - Numai Tu și adevărata înțelepciune a privirii asupra tuturor împrejurărilor vieții.
3 - Pentru că numai Tu le privești de sus în jos. Și din viitor către prezent.
4 - Oamenii privesc de la leagăn spre mormânt. Și de la semănat spre seceriș.
5 - Dar Tu privești răsăritul unei zile de la apusul ei
și măsori frumusețea unei vieți după prețul morții sale.
6 - Tu privești Ierusalimul cu jale și cu lacrimi, - în timp ce toți ceilalți îl priveau cu admirație și cu laude.
7 - Pentru că numai Tu știai ce curând aceste splendori și frumuseți vor fi niște ruini și niște cenușă.
8 - Ce curând aceste ziduri minunate cu acoperișuri de aur vor fi zdrobite de mâini nemiloase,
9 - și ce curând aceste podoabe sfinte vor fi călcate de picioarele nelegiuite!
10 - Tu Singur știi că privești astăzi cu milă la toți acești viteji încrezuți.
11 - Cu mâhnire la toate aceste chipuri tinere.
12 - Cu toate aceste frumuseți zvelte și puternice, care prea curând vor deveni niște fețe îmbătrânite, niște cadavre respingătoare și niște zbârcituri ocolite.
13 - Numai Tu Singur vezi viitorul amar care îl așteaptă pe acest prezent ușuratic și leneș.
14 - Numai Tu știi ce scurtă va fi bucuria acestei prietenii,
ce grabnică nefericire o așteaptă pe această slavă.
Ce dureroasă despărțire vine pentru această însoțire lumească atât de plăcută acum.
15 - Tu Singur știi ce sfârșit urât are mâine această fală. Ce grabnică moarte această leneșă viață. Și ce înfricoșător iad îl pândește pe acest păcătos rai.
16 - Prietenul lumii mele, învață-mă și pe mine să am pentru toate lucrurile măsura Ta. Și pentru toate împrejurările privirea Ta.
17 - Pentru că numai Tu le vezi pe toate cele ce sunt azi, așa cum vor fi mâine.
Și pe cei ce trăiesc așa, cum vor muri.
Și astfel numai Tu nu Te înșeli asupra lor.
18 - Ce minunată este credința pe care o primești în necazuri,
și adevărul pe care îl afli în sfârșit
și dragostea pe care o descoperi în vremea pătimirii.
19 - Sunt uneori credințe atât de mari și de curajoase pe care dacă n-ar fi fost necazurile nu le-am fi cunoscut niciodată.
20 - Și sunt unele iubiri pe care nu le-am fi știut nicicând ce frumoase și ce statornice pot fi, dacă n-am fi trecut cu ele prin pătimiri și suferințe.
21 - Sunt câteva nume minunate Bunule Mântuitor, pe care poate niciodată nu le-am fi știut dacă n-ar fi fost Patima și Golgota Ta.
22 - Ele au apărut doar lângă Numele Tău doar începând cu Calvarul.
23 - Te-au însoțit pas cu pas până după Învierea Ta,
24 - iar apoi nu ni se mai pomenește nimic despre ele.
25 - Ce strălucite sunt aceste nume ascunse, înalte, în mulțimea ascultătorilor Tăi, iar după aceea în mulțimea răsplătiților Slavei!
26 - Dragostea lor smerită și adevărată nu s-a lăudat niciodată înainte că va face.
Nici în urmă, că a făcut.
27 - Dar atuncea când Tu ai fost în cea mai grea împrejurare din toată veșnicia, ei Ți-au fost alături, dăruindu-Ți cea mai frumoasă jertfă cu putință:
părtășia iubirii primejduite.