Tăcerea şi cuvintele mele...
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Doresc cu atâta nerăbdare orice întâlnire cu Tine, încât cu mult înainte de sosirea ceasului fericit, inima îmi tremură înfiorată la vântişorul oricărui gând care vine dinspre Tine.
2 - Şi în vederea întâlnirii îmi caut veşmintele cele mai sărbătoreşti,
şi îmi împodobesc toate întăririle cu roduri,
3 - îmi umplu toate încăperile cu miresme alese
şi îmi aşez cele mai frumoase feţe pe toate mesele mele, cele mai frumoase aşternuturi pe toate paturile, cele mai preţioase podoabe pe toţi pereţii casei,
4 - Îţi presar în toate curţile mele, de la toate întăririle, pe toate căile şi pentru toţi paşii Tăi, cele mai frumoase flori ale aşteptării,
5 - cu toată fiinţa mea frământată de bucurii,
cu toată inima înfiorată de dragoste
şi cu toată lumina ochilor umezită de fericirea revederii Tale!
6 - Dar din atâtea ce aveam să-Ţi spun, - atunci nu mai pot şti nimic.
7 - Aplec ochii în jos căci parcă de prea mult soare pe lume, se face dintr-o dată întuneric în jurul meu,
8 - de prea multă dragoste, parcă mi s-a vărsat tot mirul meu prin aer,
9 - de prea multă cântarea învăluită în ea, mi s-au rupt dintr-o dată toate corzile harfei mele
10 - şi de prea multă sărbătoare, şi primăvară şi înviere - nu mai ştiu ce-i cu mine!
11 - Iartă-mi cuvintele pe care atunci în nebunie le spun şi greşelile mele pe care în pierderea măsurii le săvârşesc.
12 - Iartă-mi tăcerea care Îţi spune atât de mult din inima mea
şi iartă-mi cuvintele care Îţi spun atât de puţin.
13 - Tu Singurul care ştii ce rară şi ce Dumnezeiască este nebunia dragostei.
- Ştiu că mi-o înţelegi - şi mi-o cauţi.
14 - Când ai întemeiat întâiaşi dată lumea, ai spus doar trei cuvinte: Să fie lumină!
15 - Şi lumină a fost.
Şi ea apoi n-a mai apus niciodată.
Şi în ea ai făcut lumii totul.
16 - Când m-ai întâlnit întâiaşi dată pe mine mi-ai spus doar trei cuvinte: să fie iubirea!
Şi a fost.
Şi ea n-a mai murit apoi niciodată.
Prin ea mi-ai devenit mie totul.
17 - Cea dintâi zi a luminii în inima lumii şi cea dintâi zi a iubirii în inima mea, au fost de aceeaşi mărime şi frumuseţe şi minune.
18 - Amândouă le-ai făcut într-o clipă Tu Cuvânt cald şi luminos al lui Dumnezeu.
19 - Până atunci existasem, de atunci trăiesc.
20 - Până atunci timpul meu era veşnicia Ta. De atunci veşnicia mea este timpul Tău.
21 - Raza mea şi-a găsit soarele ei,
dorinţa - împlinirea
şi tinereţea mea Prietenul dulce
22 - cu care am umblat prin atâtea infernuri şi purgatorii simţindu-mă neîncetat în acelaşi paradis.
23 - O, dragostea mea eternă şi întreagă,
Isuse!