Numai pentru Tine

1 - Prietenul liniștii mele, oare nu mi-ai spus Tu

și oare nu am aflat eu,

- că eu am în Tine totul?

2 - Oare nu mi-ai spus Tu și oare nu am aflat eu că Tu ești cea mai mare avuție a mea, cel mai scump aur al meu de pe lume?

3 - Oare nu mi-ai spus Tu și n-am aflat eu că lângă Tine nu-mi mai poate lipsi nimic,

că nu mă mai poate amenința nimic,

și că nu mai am ce dori altceva nimic?

4 - De ce atunci încep iarăși să mă plâng îndată ce Te întâlnesc? De ce mă plâng de durerile mele, de crucea mea, de viitorul meu?

5 - De ce în loc de mulțumirea și de bucuria că Te văd, - eu încep să-Ți arat îndată întristările pe care le-am avut fără Tine?

6 - Tu îmi ascunzi ranele Tale cele atât de mari, luptele Tale cele atât de multe, greutățile Tale cele atât de adânci, pentru mine, - ca să nu mă întristezi, fiindcă mă iubești,

7 - iar eu Îți strig atât de tare zgârieturile ușoare și necazurile mele neînsemnate, fără să mă întâlnesc la întristarea dragostei Tale.

8 - Pentru că mă iubesc atât de mult tot numai pe mine însumi. Și mă gândesc încă atât de puțin la Tine.

9 - Mântuitorul meu, ce rușine îmi este de acest păcat! Să nu-l mai fac!

10 - E adevărat că eu în afară de Tine nu mai am pe nimeni în lumea aceasta să-mi mai înțeleagă iubirea curată.

11 - E adevărat că aș disprețui și aș respinge cu toată tăria orice compătimire ușuratică și jignitoare, de la oricine.

12 - E adevărat că doresc puternic să-mi ascund cât mai mult de lume ranele inimii, temerile duhului, crucea singurătății, lacrimile lipsurilor, arderile trupului și mistuirile lăuntrice.

13 - Ca să nu-mi audă nimenea vreun suspin și să nu-mi bănuiască nimic de zvârcolelile amarului meu.

14 - De ce să mă înjosească vrăjmașii Tăi și de ce să se bucure de mine cei ce Te disprețuiesc?

15 - Când mă aud ei, cânt. Și când mă văd ei zâmbesc.

Chiar dacă toată ființa mea este jăratic.

16 - Dar când mă auzi numai Tu, o, atunci nu-mi mai pot opri plânsul, înăbușit prea multă vreme.

17 - Și nu-mi mai pot stăpâni năvala suspinelor adunate de prea mult drum.

18 - În fața Ta mi se rup toate zăgazurile mele și Ție nu pot să nu-Ți spun totul. Nu pot să-Ți ascund nimic.

Ce mult îmi ușurez eu inima, împovărând-o pe a Ta!

19 - Te rog iartă-mă că nu mă pot opri uneori să nu mă plâng îndată ce Te întâlnesc.

20 - Și să nu pot să-mi dezvălui Ție toate ranele vieții mele împărtășindu-Ți toate temerile duhului meu și aruncându-Ți asupra Ta crucea mea amară și ascunsă pe care o port necurmat,

21 - crucea singurătății și a luptelor lăuntrului meu.

Crucea slăvită și amară a singurătății în care trăiesc.

22 - Pentru Tine, pentru credința, pentru nădejdea și pentru dragostea mea

cea numai pentru Tine,

Dulce Preaiubitul meu...