Numai pentru Tine
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Prietenul liniştii mele, oare nu mi-ai spus Tu
şi oare nu am aflat eu,
- că eu am în Tine totul?
2 - Oare nu mi-ai spus Tu şi oare nu am aflat eu că Tu eşti cea mai mare avuţie a mea, cel mai scump aur al meu de pe lume?
3 - Oare nu mi-ai spus Tu şi n-am aflat eu că lângă Tine nu-mi mai poate lipsi nimic,
că nu mă mai poate ameninţa nimic,
şi că nu mai am ce dori altceva nimic?
4 - De ce atunci încep iarăşi să mă plâng îndată ce Te întâlnesc? De ce mă plâng de durerile mele, de crucea mea, de viitorul meu?
5 - De ce în loc de mulţumirea şi de bucuria că Te văd, - eu încep să-Ţi arat îndată întristările pe care le-am avut fără Tine?
6 - Tu îmi ascunzi ranele Tale cele atât de mari, luptele Tale cele atât de multe, greutăţile Tale cele atât de adânci, pentru mine, - ca să nu mă întristezi, fiindcă mă iubeşti,
7 - iar eu Îţi strig atât de tare zgârieturile uşoare şi necazurile mele neînsemnate, fără să mă întâlnesc la întristarea dragostei Tale.
8 - Pentru că mă iubesc atât de mult tot numai pe mine însumi. Şi mă gândesc încă atât de puţin la Tine.
9 - Mântuitorul meu, ce ruşine îmi este de acest păcat! Să nu-l mai fac!
10 - E adevărat că eu în afară de Tine nu mai am pe nimeni în lumea aceasta să-mi mai înţeleagă iubirea curată.
11 - E adevărat că aş dispreţui şi aş respinge cu toată tăria orice compătimire uşuratică şi jignitoare, de la oricine.
12 - E adevărat că doresc puternic să-mi ascund cât mai mult de lume ranele inimii, temerile duhului, crucea singurătăţii, lacrimile lipsurilor, arderile trupului şi mistuirile lăuntrice.
13 - Ca să nu-mi audă nimenea vreun suspin şi să nu-mi bănuiască nimic de zvârcolelile amarului meu.
14 - De ce să mă înjosească vrăjmaşii Tăi şi de ce să se bucure de mine cei ce Te dispreţuiesc?
15 - Când mă aud ei, cânt. Şi când mă văd ei zâmbesc.
Chiar dacă toată fiinţa mea este jăratic.
16 - Dar când mă auzi numai Tu, o, atunci nu-mi mai pot opri plânsul, înăbuşit prea multă vreme.
17 - Şi nu-mi mai pot stăpâni năvala suspinelor adunate de prea mult drum.
18 - În faţa Ta mi se rup toate zăgazurile mele şi Ţie nu pot să nu-Ţi spun totul. Nu pot să-Ţi ascund nimic.
Ce mult îmi uşurez eu inima, împovărând-o pe a Ta!
19 - Te rog iartă-mă că nu mă pot opri uneori să nu mă plâng îndată ce Te întâlnesc.
20 - Şi să nu pot să-mi dezvălui Ţie toate ranele vieţii mele împărtăşindu-Ţi toate temerile duhului meu şi aruncându-Ţi asupra Ta crucea mea amară şi ascunsă pe care o port necurmat,
21 - crucea singurătăţii şi a luptelor lăuntrului meu.
Crucea slăvită şi amară a singurătăţii în care trăiesc.
22 - Pentru Tine, pentru credinţa, pentru nădejdea şi pentru dragostea mea
cea numai pentru Tine,
Dulce Preaiubitul meu...