Statornicia şi siguranţa mântuitoare
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - În lupta cu vrăjmaşul şi ispititorul meu, Tu Preaiubitule, m-ai învăţat să mă gândesc neîncetat că viclenia lui este mult mai mare decât priceperea mea,
2 - că puterea lui este mult mai mare decât îndrăzneala mea
3 - şi că şiretenia lui este mult mai ştiutoare decât toate experienţele mele.
4 - Mi-ai spus să iau toată armătura Ta, căci numai îmbrăcat cu totul în aceasta, voi putea ţine piept biruitor împotriva tuturor uneltirilor lui.
5 - Şi voi putea să mă împotrivesc cu izbândă în ziua cea rea ieşind biruitor din marea confruntare cu el.
6 - Dar cum să iau armătura Ta când statura mea este atât de mică, iar greutatea ei atât de mare pentru puterile mele?
7 - Trebuie să creşti, îmi spui Tu. Să creşti repede, să creşti puternic, să creşti sănătos în toate privinţele până ce vei ajunge la Cel care este Capul tău.
8 - Ca să nu mai fi un copil purtat încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor (lui Satana) şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire.
9 - Ci credincios adevărului în dragoste să creşti... să creşti puternic, să creşti sănătos ca să ajungi la statura plinătăţii Mele...
10 - Preaiubitule, - care este adevărul în dragoste?
- Statornicia!
11 - Şi cum o pot dobândi?
- Prin sfinţenia vieţii tale.
12 - Şi cum pot să ajung la sfinţenia vieţii mele?
- Prin umblarea smerită cu Mine!
13 - Preaiubitul meu, de ce oare vin în inima mea îndoieli cu privire la învăţătura pe care am avut-o de la început şi clătinări în credinţa mea dintâi?
14 - Nu este oare unul Adevărul şi nu este oare una Credinţa?
15 - Nu este oare lumina dovada că am aflat adevărul şi pacea că am aflat credinţa?
16 - Nu este oare naşterea din nou dovada că Te-am aflat şi primit pe Tine?
17 - Atunci de ce mai tânjeşte inima mea şi de ce se mai ridică în gândul meu îndoielile?
18 - Din pricina păcatelor ascunse pe care odată le-ai îngăduit în inima ta şi încă le mai ţii înăuntrul tău!
19 - Din pricina acestor rădăcini ale răului, nu poate lucra în tine Duhul Adevărului statornic.
20 - Prin aceste rele ascunse lucrează duhul îndoielilor schimbătoare.
21 - Oricine nu trăieşte în sfinţenie, va fi totdeauna bântuit de duhul îndoielilor cu privire la credinţă.
22 - Şi care este mijlocul izbăvirii în îndoieli?
- Sfinţenia lăuntrică!
23 - Uneori păcatele ascunse sunt foarte viclene, ştiu să ia chipul unor virtuţi sau cel puţin al unor trebuinţe îngăduite.
24 - Atunci singura cunoaştere a lor o poţi avea numai aducându-le pe fiecare cu îndrăzneală în lumina lui Hristos şi ţinându-le cu toate forţele lor în această lumină necruţătoare.
25 - Lumina lui Hristos îţi dezvăluieşte urâciunile pe care trebuie să le părăseşti, bubele pe care să le storci cu curaj şi operaţiile pe care trebuie să le faci cu stăruinţă, -
26 - spre a te vindeca de tot ce este otravă statornică în ascunzişurile tale.
27 - Atunci se va usca rădăcina răului care este păcatul tău, şi vor pieri roadele lui care sunt îndoielile şi temerile tale.
28 - Atunci Sângele Meu îţi va sfinţi întreg lăuntrul inimii tale reţinându-ţi statornicia şi siguranţa mântuitoare.