Statornicia și siguranța mântuitoare
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - În lupta cu vrăjmașul și ispititorul meu, Tu Preaiubitule, m-ai învățat să mă gândesc neîncetat că viclenia lui este mult mai mare decât priceperea mea,
2 - că puterea lui este mult mai mare decât îndrăzneala mea
3 - și că șiretenia lui este mult mai știutoare decât toate experiențele mele.
4 - Mi-ai spus să iau toată armătura Ta, căci numai îmbrăcat cu totul în aceasta, voi putea ține piept biruitor împotriva tuturor uneltirilor lui.
5 - Și voi putea să mă împotrivesc cu izbândă în ziua cea rea ieșind biruitor din marea confruntare cu el.
6 - Dar cum să iau armătura Ta când statura mea este atât de mică, iar greutatea ei atât de mare pentru puterile mele?
7 - Trebuie să crești, îmi spui Tu. Să crești repede, să crești puternic, să crești sănătos în toate privințele până ce vei ajunge la Cel care este Capul tău.
8 - Ca să nu mai fi un copil purtat încoace și încolo de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor (lui Satana) și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire.
9 - Ci credincios adevărului în dragoste să crești... să crești puternic, să crești sănătos ca să ajungi la statura plinătății Mele...
10 - Preaiubitule, - care este adevărul în dragoste?
- Statornicia!
11 - Și cum o pot dobândi?
- Prin sfințenia vieții tale.
12 - Și cum pot să ajung la sfințenia vieții mele?
- Prin umblarea smerită cu Mine!
13 - Preaiubitul meu, de ce oare vin în inima mea îndoieli cu privire la învățătura pe care am avut-o de la început și clătinări în credința mea dintâi?
14 - Nu este oare unul Adevărul și nu este oare una Credința?
15 - Nu este oare lumina dovada că am aflat adevărul și pacea că am aflat credința?
16 - Nu este oare nașterea din nou dovada că Te-am aflat și primit pe Tine?
17 - Atunci de ce mai tânjește inima mea și de ce se mai ridică în gândul meu îndoielile?
18 - Din pricina păcatelor ascunse pe care odată le-ai îngăduit în inima ta și încă le mai ții înăuntrul tău!
19 - Din pricina acestor rădăcini ale răului, nu poate lucra în tine Duhul Adevărului statornic.
20 - Prin aceste rele ascunse lucrează duhul îndoielilor schimbătoare.
21 - Oricine nu trăiește în sfințenie, va fi totdeauna bântuit de duhul îndoielilor cu privire la credință.
22 - Și care este mijlocul izbăvirii în îndoieli?
- Sfințenia lăuntrică!
23 - Uneori păcatele ascunse sunt foarte viclene, știu să ia chipul unor virtuți sau cel puțin al unor trebuințe îngăduite.
24 - Atunci singura cunoaștere a lor o poți avea numai aducându-le pe fiecare cu îndrăzneală în lumina lui Hristos și ținându-le cu toate forțele lor în această lumină necruțătoare.
25 - Lumina lui Hristos îți dezvăluiește urâciunile pe care trebuie să le părăsești, bubele pe care să le storci cu curaj și operațiile pe care trebuie să le faci cu stăruință, -
26 - spre a te vindeca de tot ce este otravă statornică în ascunzișurile tale.
27 - Atunci se va usca rădăcina răului care este păcatul tău, și vor pieri roadele lui care sunt îndoielile și temerile tale.
28 - Atunci Sângele Meu îți va sfinți întreg lăuntrul inimii tale reținându-ți statornicia și siguranța mântuitoare.