Numele bun şi iubirea
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Nici un lucru nu este mai scump în faţa Domnului şi în faţa oamenilor, pentru un suflet credincios, ca un nume bun.
Numele bun al unui credincios este o cinste nu numai pentru el ci şi pentru Lucrarea Domnului şi pentru toţi cei ce fac parte din ea.
Numele rău al cuiva - este o pacoste pentru toţi.
2 - Numele bun al unui om este câştigat nu numai cu un cuvânt-două,
- nu numai într-o zi-două,
- ci după un timp îndelungat şi după un şir lung de fapte frumoase în slujba lui Dumnezeu. Şi a oamenilor.
3 - Ce minunaţi şi ce preţuiţi sunt oamenii cu nume bun,
- dar vai ce rari sunt ei astăzi pe pământ!
Un nume bun este mai dorit decât o bogăţie mare - spune înţeleptul.
- Şi a fi iubit preţuieşte mai mult decât argintul şi aurul. O, dacă toţi oamenii ar avea harul acesta!
4 - De ce oare este mai de dorit un nume bun decât o bogăţie mare?
- Pentru că o bogăţie oricât de mare ar fi, nu-i poate da unui om nici cinstea, nici bucuria, nici slava pe care i-o dă un nume bun.
5 - Bogăţia nu poate merge cu omul oriunde,
nici chiar pe pământul acesta, - dar numele bun nu se desparte de el niciodată.
Bogăţia nu-l poate face preţuit şi iubit cu sinceritate pe un om de către ceilalţi,
- dar numele cel bun îl face totdeauna.
Bogăţia nu-l poate face pe om vrednic de încredere, vrednic de urmat, vrednic de iubit,
- dar numele cel bun îl face totdeauna.
Bogăţia nu-l poate face pe om vrednic de încredere, vrednic de urmat, vrednic de iubit,
dar numele cel bun îl poate oriunde, oricât şi oricând.
Vai de omul care preţuieşte altceva mai mult, decât bunul nume care îi câştigă o purtare frumoasă, cinstită şi binevoitoare.
6 - Şi de ce a fi iubit, - preţuieşte mai mult decât argintul şi decât aurul?
- Pentru că argintul şi aurul sunt bunuri trecătoare. Pe când iubirea este un bun veşnic.
7 - Şi de ce avuţiile lumeşti nu preţuiesc cât iubirea şi un nume bun? - pentru că aceste comori ne pot fi răpite şi se pot devaloriza...
Le putem părăsi, ori noi pe ele, ori ele pe noi...
- Dar iubirea şi numele bun nu ni le poate răpi nimeni.
Nu ni le poate devaloriza nimic. Şi nu ne părăsesc niciodată.
8 - Strălucirea oricăror metale pământeşti este mărginită, vremelnică şi lumească.
Dar strălucirea iubirii de Dumnezeu este nemărginită, veşnică şi cerească.
9 - Numele lui Dumnezeu este mai bun decât toate bogăţiile Lui. Cu atât mai mult decât ele, cu cât este mai bun numele bun al cuiva decât toate bogăţiile sale.
Şi iubirea lui Dumnezeu este mai preţioasă cu nespus mai mult decât valorează tot ce poate fi de preţ în lumile Spiritului sau în cele ale Materiei.
10 - Cine ne poate face pe noi să înţelegem aceste adevăruri şi să ni le însuşim?
- Înţelepciunea lui Dumnezeu, care singură ne luminează mintea făcând-o să le poată pătrunde şi să se poată lăsa pătrunsă de ele,
- spre a fi în stare să se lepede de orice, pentru a le urma.
11 - Dar numele bun este ca un vas scump. Cu cât este şlefuit mai mult, cu atât străluceşte mai frumos.
Cu cât este ferit mai cu grijă de tot ce l-ar putea atinge cu atât va fi mai curat.
Şi cu cât este păstrat mai neatins, cu atâta îl avem mai îndelungat.
12 - Când l-am atins puternic de un păcat, vasul cel scump al numelui bun ni s-a spart.
Şi adesea nu-l mai putem nici reface şi nici înlocui cu nimic niciodată.
De aceea este fericit şi binecuvântat orice suflet, care prin unirea cu Dumnezeu a primit Numele cel bun al lui Hristos.
Şi prin iubirea Lui şi-l păstrează neatins de nici un rău.
13 - Iată Hristos ţi le îmbie şi ţie şi doreşte să ţi le dea.
În dreapta Lui este numele bun. În stânga Lui este iubirea nepreţuită!
Primeşte-le, primeşte-le te rog din tot sufletul meu, cu toate lacrimile şi stăruinţele mele, punându-ţi toată încrederea în El pentru ele.
Nici nu-ţi poţi da seama încă, ce mare preţ au aceste două.
14 - Primeşte-le chiar dacă ai da pentru ele orice.
Apoi păstrează-le chiar dacă ai jertfit pentru ele oricât.
Căci numai ele te vor însoţi pretutindeni
şi te vor ferici cu adevărat.
15 - Rareori cei smeriţi au ocazia să stea la masă cu cei înălţaţi în lumea asta.
Şi cei mici cu cei mari.
Şi cei credincioşi cu cei lumeşti,
- dar dacă vreodată totuşi vor sta, - ei trebuie să fie cu mare grijă, fiindcă acolo pentru ei este un loc de ispitire şi de primejdii.
De aceea mai bine face credinciosul care se scuză frumos, dar nu se duce.
16 - Se poate că mai marele acela care îl cheamă pe un mai mic la masa lui, - să fie o rudenie sau un recunoscător.
Dar dacă acolo sunt invitaţi de-o altă stare decât a fratelui sau sorei, - mai bine face credinciosul dacă nu se duce să ia parte la astfel de ospeţe.
Acolo de obicei totul este păcat, de la început până la sfârşit.
17 - Nu mulţi credincioşi au prilejul să ajungă vreodată la masa celor mari. În faţa lor. La starea de vorbă cu ei. La discuţia, la confruntarea lor şi la judecata lor.
Mulţi au dorit să ajungă şi n-au ajuns.
Mulţi au ajuns fără să dorească, prin rânduiala şi hotărârea pusă la cale de Dumnezeu.
Aceasta pentru că ori mai marele avea nevoie să afle un adevăr. Ori credinciosul avea nevoie de o experienţă.
18 - Uneori întâlnirea unui credincios cu cineva mai mare pe acest pământ, este pusă la cale de Dumnezeu. Şi cu un scop înţelept şi mare.
Mai marele n-are de unde să ştie aceasta. Dar credinciosul are de unde să ştie. Şi trebuie neapărat să ştie mai dinainte.
Pentru că totul depinde nu de ceea ce îi va spune mai marele atunci celui credincios,
- ci de ceea ce va avea curajul să-i spună credinciosul mai marelui.
19 - De înţelepciunea cu care un trimes al Domnului va spune adevărul în problema pentru care a ajuns în casa unui om mare şi de felul cum va şti să vorbească de liniştit, de înţelept, de măsurat şi de hotărât în sprijinul cauzei lui Dumnezeu, - va punea depinde mântuirea acestuia. Prin mărturia pe care trebuie s-o depună în faţa lui, - omul lui Dumnezeu.
20 - Fericit este fiul care nu-şi face de ruşine pe Tatăl său, oriunde ar merge.
Fericit vei fi tu credinciosule dacă în orice societate ajungi nu te ruşinezi de Dumnezeul tău,
ci mărturiseşti Cuvântul Lui cu îndrăzneală la toţi cei ce ai ocazia să-i vezi acolo.
Tu te vei mai întâlni o dată cu ei în faţa lui Dumnezeu.
Să poţi privi atunci liniştit şi în Ochii Lui - şi în ochii lor.
Doamne Duhule Sfinte, dă-ne totdeauna înţelepciunea de care avem nevoie noi şi alţii.
Amin.