Numele bun și iubirea
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Nici un lucru nu este mai scump în fața Domnului și în fața oamenilor, pentru un suflet credincios, ca un nume bun.
Numele bun al unui credincios este o cinste nu numai pentru el ci și pentru Lucrarea Domnului și pentru toți cei ce fac parte din ea.
Numele rău al cuiva - este o pacoste pentru toți.
2 - Numele bun al unui om este câștigat nu numai cu un cuvânt-două,
- nu numai într-o zi-două,
- ci după un timp îndelungat și după un șir lung de fapte frumoase în slujba lui Dumnezeu. Și a oamenilor.
3 - Ce minunați și ce prețuiți sunt oamenii cu nume bun,
- dar vai ce rari sunt ei astăzi pe pământ!
Un nume bun este mai dorit decât o bogăție mare - spune înțeleptul.
- Și a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul. O, dacă toți oamenii ar avea harul acesta!
4 - De ce oare este mai de dorit un nume bun decât o bogăție mare?
- Pentru că o bogăție oricât de mare ar fi, nu-i poate da unui om nici cinstea, nici bucuria, nici slava pe care i-o dă un nume bun.
5 - Bogăția nu poate merge cu omul oriunde,
nici chiar pe pământul acesta, - dar numele bun nu se desparte de el niciodată.
Bogăția nu-l poate face prețuit și iubit cu sinceritate pe un om de către ceilalți,
- dar numele cel bun îl face totdeauna.
Bogăția nu-l poate face pe om vrednic de încredere, vrednic de urmat, vrednic de iubit,
- dar numele cel bun îl face totdeauna.
Bogăția nu-l poate face pe om vrednic de încredere, vrednic de urmat, vrednic de iubit,
dar numele cel bun îl poate oriunde, oricât și oricând.
Vai de omul care prețuiește altceva mai mult, decât bunul nume care îi câștigă o purtare frumoasă, cinstită și binevoitoare.
6 - Și de ce a fi iubit, - prețuiește mai mult decât argintul și decât aurul?
- Pentru că argintul și aurul sunt bunuri trecătoare. Pe când iubirea este un bun veșnic.
7 - Și de ce avuțiile lumești nu prețuiesc cât iubirea și un nume bun? - pentru că aceste comori ne pot fi răpite și se pot devaloriza...
Le putem părăsi, ori noi pe ele, ori ele pe noi...
- Dar iubirea și numele bun nu ni le poate răpi nimeni.
Nu ni le poate devaloriza nimic. Și nu ne părăsesc niciodată.
8 - Strălucirea oricăror metale pământești este mărginită, vremelnică și lumească.
Dar strălucirea iubirii de Dumnezeu este nemărginită, veșnică și cerească.
9 - Numele lui Dumnezeu este mai bun decât toate bogățiile Lui. Cu atât mai mult decât ele, cu cât este mai bun numele bun al cuiva decât toate bogățiile sale.
Și iubirea lui Dumnezeu este mai prețioasă cu nespus mai mult decât valorează tot ce poate fi de preț în lumile Spiritului sau în cele ale Materiei.
10 - Cine ne poate face pe noi să înțelegem aceste adevăruri și să ni le însușim?
- Înțelepciunea lui Dumnezeu, care singură ne luminează mintea făcând-o să le poată pătrunde și să se poată lăsa pătrunsă de ele,
- spre a fi în stare să se lepede de orice, pentru a le urma.
11 - Dar numele bun este ca un vas scump. Cu cât este șlefuit mai mult, cu atât strălucește mai frumos.
Cu cât este ferit mai cu grijă de tot ce l-ar putea atinge cu atât va fi mai curat.
Și cu cât este păstrat mai neatins, cu atâta îl avem mai îndelungat.
12 - Când l-am atins puternic de un păcat, vasul cel scump al numelui bun ni s-a spart.
Și adesea nu-l mai putem nici reface și nici înlocui cu nimic niciodată.
De aceea este fericit și binecuvântat orice suflet, care prin unirea cu Dumnezeu a primit Numele cel bun al lui Hristos.
Și prin iubirea Lui și-l păstrează neatins de nici un rău.
13 - Iată Hristos ți le îmbie și ție și dorește să ți le dea.
În dreapta Lui este numele bun. În stânga Lui este iubirea neprețuită!
Primește-le, primește-le te rog din tot sufletul meu, cu toate lacrimile și stăruințele mele, punându-ți toată încrederea în El pentru ele.
Nici nu-ți poți da seama încă, ce mare preț au aceste două.
14 - Primește-le chiar dacă ai da pentru ele orice.
Apoi păstrează-le chiar dacă ai jertfit pentru ele oricât.
Căci numai ele te vor însoți pretutindeni
și te vor ferici cu adevărat.
15 - Rareori cei smeriți au ocazia să stea la masă cu cei înălțați în lumea asta.
Și cei mici cu cei mari.
Și cei credincioși cu cei lumești,
- dar dacă vreodată totuși vor sta, - ei trebuie să fie cu mare grijă, fiindcă acolo pentru ei este un loc de ispitire și de primejdii.
De aceea mai bine face credinciosul care se scuză frumos, dar nu se duce.
16 - Se poate că mai marele acela care îl cheamă pe un mai mic la masa lui, - să fie o rudenie sau un recunoscător.
Dar dacă acolo sunt invitați de-o altă stare decât a fratelui sau sorei, - mai bine face credinciosul dacă nu se duce să ia parte la astfel de ospețe.
Acolo de obicei totul este păcat, de la început până la sfârșit.
17 - Nu mulți credincioși au prilejul să ajungă vreodată la masa celor mari. În fața lor. La starea de vorbă cu ei. La discuția, la confruntarea lor și la judecata lor.
Mulți au dorit să ajungă și n-au ajuns.
Mulți au ajuns fără să dorească, prin rânduiala și hotărârea pusă la cale de Dumnezeu.
Aceasta pentru că ori mai marele avea nevoie să afle un adevăr. Ori credinciosul avea nevoie de o experiență.
18 - Uneori întâlnirea unui credincios cu cineva mai mare pe acest pământ, este pusă la cale de Dumnezeu. Și cu un scop înțelept și mare.
Mai marele n-are de unde să știe aceasta. Dar credinciosul are de unde să știe. Și trebuie neapărat să știe mai dinainte.
Pentru că totul depinde nu de ceea ce îi va spune mai marele atunci celui credincios,
- ci de ceea ce va avea curajul să-i spună credinciosul mai marelui.
19 - De înțelepciunea cu care un trimes al Domnului va spune adevărul în problema pentru care a ajuns în casa unui om mare și de felul cum va ști să vorbească de liniștit, de înțelept, de măsurat și de hotărât în sprijinul cauzei lui Dumnezeu, - va punea depinde mântuirea acestuia. Prin mărturia pe care trebuie s-o depună în fața lui, - omul lui Dumnezeu.
20 - Fericit este fiul care nu-și face de rușine pe Tatăl său, oriunde ar merge.
Fericit vei fi tu credinciosule dacă în orice societate ajungi nu te rușinezi de Dumnezeul tău,
ci mărturisești Cuvântul Lui cu îndrăzneală la toți cei ce ai ocazia să-i vezi acolo.
Tu te vei mai întâlni o dată cu ei în fața lui Dumnezeu.
Să poți privi atunci liniștit și în Ochii Lui - și în ochii lor.
Doamne Duhule Sfinte, dă-ne totdeauna înțelepciunea de care avem nevoie noi și alții.
Amin.