Păcatul şi urmările
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Alcoolismul este unul dintre cele mai înjositoare şi mai îngrozitoare păcate, prin urmările pe care le are nu numai asupra celui care îl face, ci şi asupra unui număr nespus de mare de suflete omeneşti.
Împotriva nici unui alt păcat nu s-a luptat atât de mult şi nu s-a predicat atât de puternic ca împotriva alcoolului şi urmărilor lui.
Şi totuşi cu nici un alt păcat nu se pierd atât de multe suflete.
2 - Omul care umblă cu ochii bine deschişi, este nu numai harnic ci este şi înfrânat.
El vede nu numai cât de bine ajung cei buni, dar şi cât de rău ajung cei răi.
3 - O, ce mulţi oameni nu-şi pot deschide bine ochii lor niciodată. Ei văd ce prăpăd face diavolul cu băuturile, dar cu toate acestea diavolul nimiceşte şi astăzi cu această armă blestemată, mereu tot mai multe suflete şi bunuri omeneşti.
4 - Câte accidente se întâmplă zilnic pe faţa pământului, lăsând nenumărată mulţime de morţi, de răniţi, de pagube şi nefericiri...
O statistică spunea că 90% din morţi sunt provocate de alcool şi de urmările lui
- şi totuşi cât de puţini îşi deschid ochii să se ferească!
5 - Câte certuri, divorţuri, ucideri, furturi, înşelăciuni, pizmuiri şi alte rele, izvorăsc din paharul dracilor,
ameţitor de cap,
pierzător de minte, înnebunitor de inimă...
aprinzător de nelegiuiri,
- şi totuşi cine ia seama la asta!
6 - Câte căsnicii nefericite s-au distrus din cauza planului dracilor.
Câte soţii sau soţi înşelaţi, părăsiţi, nefericiţi, ucigaşi!
Câţi copii bolnavi, bătuţi, părăsiţi, neglijaţi, înfometaţi, nenorociţi!
Câte inimi zdrobite, câte case zdrobite!
Câte vieţi şi mântuiri zdrobite pe totdeauna, - lasă în urma lui acest tăvălug al iadului, pe care îl trage diavolul pe deasupra lumii, peste sufletele şi vieţile oamenilor!
7 - Când vezi că orice pahar ţi-l umple mâna diavolului,
când vezi că ţi-l împinge în faţă duhul cel rău,
când vezi că dincolo de cel care te îndeamnă să bei - stă Satana şi moartea rânjind de bucuria căderii tale,
- cum să nu-ţi deschizi ochii, cum să nu-ţi închizi gura, cum să nu-ţi îngrozeşti inima?
8 - Oricine a fost odată robul alcoolului, - când se lasă de el, are de luptat cu un vrăjmaş puternic.
Dar oricine începe să lupte cu Satana, acela să nădăjduiască în Domnul.
El îl va ajuta să biruie în lupta cu şarpele şi cu leul ce ies din paharul pe care îl îmbie Satana.
9 - În fiecare pahar este o viperă, - şi oricine îşi deschide ochii, vede în fiecare butoi sânge, lacrimi şi otravă.
Oricine bea, sau dă altuia să bea, face o crimă.
10 - Cum să te mai poţi apropia de acel pahar blestemat, omule?
Cum să te mai poţi aşeza lângă băutură?
Cum să-ţi mai poţi întinde mâna spre ea?
Cum s-o mai poţi duce la gură?
- Când ştii osânda rostită de Cuvântul lui Dumnezeu cât de categorică este faţă de paharul dracilor!
11 - Când ştii câte nenorociri aduce acest pahar trupurilor şi sufletelor omeneşti.
Când ştii că orice picătură de alcool măreşte câştigul blestemat al diavolului şi loveşte în Faţa şi în Inima lui Dumnezeu, nimicind creaturile Sale şi creaţiunea Sa.
- Cum să mai ajuţi şi tu la acest rău, sprijinind lucrările diavolului direct împotriva lui Dumnezeu?
Oricine răspândeşte băuturile, îl ajută pe diavolul să zdrobească Inima Domnului nefericindu-I făpturile pe care Dumnezeu le-a iubit şi le iubeşte atât de mult (Ioan 3, 16).
12 - Cum să mai faci vin sau ţuică?
Cum să mai ţii în casa ta, în pivniţa ta, pe masa ta
- sau să primeşti să fie aduse la tine
- măcar şi un strop din această otravă, care poartă direct peste ea chipul şi pecetea morţii şi a diavolului?
Cum? Cum? Cum mai poţi fără să-ţi ardă ochii? Şi mâinile? Şi sufletul?
Priveşte - şi îngrozeşte-te!
13 - Orice stăpânire - şi orice stăpânitor - este de la Dumnezeu - căci nu există stăpânire care să nu fie de la El (Rom. 13, 1).
Din voia Lui. Sau din îngăduinţa Lui sunt toate.
Prin urmare oricine se împotriveşte, nu este un ascultător deplin al poruncii.
14 - Nu numai împăratul unui popor este ales şi îngăduit de Dumnezeu, ci chiar până şi cel mai mic slujitor şi supraveghetor este tot aşa (Daniel 2, 21-22).
Nu numai inima conducătorilor poporului este în Inima lui Dumnezeu ci chiar şi mintea lor, adică planurile pe care le fac,
şi mâna lor, - adică puterea cu care lucrează
şi picioarele lor, - adică drumurile pe care merg sau vin,
şi vremea lor, - adică timpul în care sunt puşi să facă slujba pe care o fac.
15 - În Inima Domnului este totul.
Sub controlul Său lucrează toţi.
Nu există nici o stăpânire care să fie fără voia lui Dumnezeu.
Şi să lucreze ceva neîngăduit de El.
Chiar dacă noi uneori nu înţelegem de ce se întâmplă anumite lucruri - ele au totuşi o explicaţie, câteodată o aflăm mai devreme.
Câteodată mai târziu.
Câteodată nici n-o mai aflăm.
Ea totuşi există.
16 - Între oameni şi lucruri există o tainică legătură aşezată de voia şi de planul lui Dumnezeu.
Fiecare popor îşi are conducătorii pe care îi merită,
fiecare vreme îşi are puterea pe care o reclamă
şi fiecare măsură îşi are omul de care are nevoie.
17 - Întocmai ca în cazul Mântuitorului nostru, este şi în cazul fiecărui credincios al Său.
Când pentru împlinirea voii şi a planului Dumnezeiesc, este rânduit ca un credincios să sufere,
- căci Tatăl a rânduit ca în lumea aceasta fiii Săi să aibă aceeaşi soartă şi acelaşi drum ca Fiul Său, -
- atunci Dumnezeu Însuşi aduce fiecăruia vremea suferinţei şi jertfei.
Atunci credinciosul trebuie să ştie să sufere smerit.
Căci Dumnezeu l-a dus acolo.
18 - Dumnezeu este Acela care a hotărât cum trebuie să sufere credinciosul Său,
şi cât trebuie să sufere
şi unde trebuie să sufere.
- Şi cine să fie acela prin care să sufere.
Când ştii aceasta - şi eşti încredinţat că aşa este - o, ce pace dulce ai prin toate cele ce vin.
19 - Dumnezeu Însuşi îl duce pe credinciosul Său în locul în care trebuie să fie prins.
Şi El Însuşi îngăduie să vină acolo cel care îl va lega şi îl va duce spre ceea ce îi este rânduit (1 Tes. 3, 3).
Dar cât de multă înţelepciune pătrunzătoare îi trebuie cuiva ca să poată înţelege acest lucru!
Însă după ce l-a înţeles - măreţia suferinţei sale este de o înălţime divină.
20 - O cât de mare încredere răbdătoare îi trebuie unui credincios ca să nu se clatine nici în clipa când vede venind asupra lui mâna asupritorului îngăduit,
şi nici în clipa când suferă sub mâna asupritorilor neîngăduiţi,
ci trăieşte crezând, suferă crezând şi moare crezând, că aceasta este voia lui Dumnezeu.
O, da, cine poate să aibă răbdarea şi credinţa aceasta, nu s-a înşelat şi nu se va înşela niciodată.
Te rugăm dăruieşte-o Isuse Doamne, tuturora, precum Ţi-a dăruit-o Ţie Tatăl.
Amin.