
Numirile satanei
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
În special se distinge Satana printr-o mare vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu şi împotriva adevărului. De altcum însuşirile lui cele rele sunt puse şi în diferitele numiri ce i s-au dat. Cuvântul Satana înseamnă potrivnic. Diavolul s-a făcut potrivnicul lui Dumnezeu, potrivnicul lui Isus şi a tuturor credincioşilor. El stă împotriva a tot ce vrea Dumnezeu; e contra adevărului şi contra tuturor planurilor lui Dumnezeu.
Cuvântul şarpe înseamnă înşelător. Începând din Grădina Raiului, unde a înşelat pe Eva, până în zilele noastre, Satana foloseşte cu cea mai mare plăcere şi dibăcie înşelăciunea cu care multe suflete câştigă.
Cuvântul diavol înseamnă hulitor, defăimător. Diavolul caută în fel şi chip a ridica hulă împotriva lui Dumnezeu, aşa cum a ridicat şi împotriva lui Isus. Spre acest scop foloseşte mai ales minciuna, de aceea îl numeşte Scriptura mincinos şi tatăl minciunii (Ioan 8, 44).
Cuvântul balaur înseamnă nimicitor, distrugător. El a căutat totdeauna să distrugă ceea ce a clădit Dumnezeu. El a căutat să nimicească şi pe Isus şi el caută mereu să distrugă şi viaţa noastră cea clădită pe Evanghelie.
Aceste însuşiri le au şi toţi îngerii săi cei răi. Ei sunt cu totul învârtoşaţi în cele rele. Ştiind că nu vor avea niciodată iertare, ştiind că-i aşteaptă pedeapsa cea veşnică, ei sunt vrăjmaşi înfocaţi împotriva lui Dumnezeu şi a tuturor credincioşilor Lui.
Se va întreba cineva: De ce a lăsat Dumnezeu pe Satana şi îngerii lui să cadă în păcatul răzvrătirii şi să se facă vrăjmaşii noştri? Pentru că Dumnezeu i-a înzestrat cu libertatea voinţei. Ei au căzut din libera lor voie. Oprirea lor ar fi însemnat că Dumnezeu le ia libertatea voinţei, însă Dumnezeu nu S-a atins de libertatea voinţei lor, aşa cum nu Se atinge nici de libertatea voinţei noastre.
De altcum Satana cu îngerii lui şi ispitele lui ne pot fi şi spre folos sufletesc. Ispitele satanei ne ţin în veşnică trezire şi apărare sufletească. Ispitele ne apropie neîncetat de Dumnezeu şi ne apleacă în rugăciune. Ispitele ne sporesc credinţa şi umilinţa. Precum aurul se lămureşte în foc, aşa cei credincioşi în cuptorul ispitelor (Înţel. Sirah 2, 5).
Atacul satanei ne face să intrăm în luptă şi să luptăm contra meşteşugurilor lui ca nişte buni ostaşi ai lui Hristos (2 Tim. 2, 3). În această luptă se câştigă darul de biruitor şi cununa vieţii (Apoc. 2, 7-10).