Cum s-a apucat de lucru?

Îndată ce a fost alungat din cer, Satana cu oastea lui s-a apucat de planul să cucerească pentru el lumea şi pe om. Dumnezeu îl făcuse pe Adam în strânsă legătură de ascultare faţă de El. Această legătură de ascultare s-a apucat Satana să o strice.

Planul era acesta: să-l câştige pe Adam şi urmaşii lui şi prin asta să se facă el, Satana, cârmuitorul şi domnitorul lumii şi al oamenilor. Cu acest plan s-a apropiat Satana de Adam şi Eva în rai. Era acesta primul atac al satanei; era un atac de cea mai mare însemnătate. Prin el voia Satana să apuce cârmuirea lumii şi a omului.

Despre cum a decurs acest atac, vom scrie pe larg mai târziu. Acum vom spune numai atât că va rămânea o veşnică ruşine pe neamul omenesc, cât de uşor a câştigat Satana lupta, fără nici o împotrivire mai mare din partea primului om. Tabăra satanei va fi răsunat prelung de bucuria acestei biruinţe!...

Dar Domnul Dumnezeu nu putea să lase lumea şi pe om în veşnica robie a satanei şi a gloatelor lui. Încă din rai, a făgăduit lui Adam că va slobozi pe urmaşii lui din această robie a neascultării, ridicând din sămânţa femeii un vlăstar care va zdrobi capul şarpelui, adică puterea satanei.

Când a sosit plinirea vremii, Cel făgăduit - Isus Mântuitorul - a venit în lume şi a biruit pe diavolul şi puterea lui. Despre cum a biruit Isus pe marele vrăjmaş, vom scrie mai pe larg mai târziu. Acum vom spune numai atât, că biruinţa Mântuitorului asupra satanei a fost o biruinţă definitivă. În lupta ce s-a dat între Domnul şi diavolul, diavolul a rămas complet înfrânt şi bătut. Numai cât, această bătălie încă nu s-a sfârşit. A rămas ca să se mai dea o luptă în parte, asupra fiecărui suflet omenesc. Satana trebuie bătut de două ori. Întâi el a fost bătut şi biruit definitiv de Acela care Se cheamă Isus, adică Biruitor. A doua oară, el trebuie bătut într-o luptă ce se dă pe câmpul de luptă al inimii noastre şi al voinţei noastre; adică stă în voinţa noastră de a-L alege şi a-L primi pe Isus ca pe un Biruitor ce ne duce şi pe noi la biruinţă.

Însă răul tocmai acesta este, că cei mai mulţi oameni nu-L primesc cu adevărat pe Isus Mântuitorul şi de aceea biruinţa Lui nu poate străbate în lume şi între oameni. La ai Săi a venit Isus şi la toţi câţi L-au primit pe El le-a dat putere (Ioan 1, 10) să fie biruitori asupra vrăjmaşului diavol. Însă oamenii nu L-au primit pe El, de aceea nu s-a surpat puterea diavolului, ci parcă tot mai mare se face. Lumea se cufundă în păcate şi se departă mereu de Isus Biruitorul, de aceea puterea satanei tot creşte.

Niciodată parcă n-a fost lumea şi purtările oamenilor aşa de stricate ca azi, în semnul că niciodată Satana n-a avut biruinţe aşa de multe ca azi. Satana e parcă azi - cum foarte bine zice ap. Pavel - dumnezeul veacului acestuia care a orbit mintea oamenilor să nu vadă strălucind Evanghelia lui Hristos (2 Cor. 4, 4). Sau cum zice într-alt loc că Satana este un domnitor, un stăpânitor puternic care domneşte în întunericul acestei lumi (Efes. 6, 12).

Uitaţi-vă cât de mulţumit stă acest domnitor pe tronul lui şi se uită peste lumea şi oamenii de azi. Împărăţia lui parcă n-a fost niciodată aşa de mare şi tare ca azi. Se pare că s-a împlinit în zilele noastre profeţia din Apocalipsa, unde se spune că balaurul cel mare, şarpele cel vechi care se numeşte diavolul, se va război cu cei rămaşi din seminţia Fecioarei şi i s-a dat lui să-i biruiască pe ei şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie şi popor şi limbă şi neam, şi se vor închina lui toţi locuitorii de pe pământ al căror nume nu este scris în Cartea Vieţii Mielului Celui înjunghiat (Apoc. 13, 7-8). Parcă am ajuns la o culme a puterii diavolului. Dar tocmai această culme a puterii este profeţită în Apocalipsa ca un semn că balaurul cel mare (diavolul) merge spre pieire (Apoc. 17, 11).

Mielul (Isus Mântuitorul) îl va birui pe el, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi care sunt cu El, de asemenea îl vor birui (Apoc. 17, 14).

Acum ori mai târziu, va porni o mare ofensivă împotriva domnului veacului acestuia, care este Satana. În stricăciunea vremilor noastre se va ivi o mare mişcare de întoarcere la Mântuitorul şi Evanghelia Lui. În culmea puterii sale, Satana va fi biruit.

Scripturile spun că va sosi o vreme când Satana va fi legat pe timp de 1000 de ani şi apoi iar va scăpa puţin şi pe urmă va fi aruncat definitiv în focul iadului să-şi ia pedeapsa (Apoc. cap. 20). Când va veni acest timp, Singur Dumnezeu ştie, căci nu este dat oamenilor a şti vremile şi anii. Pentru noi de altcum nici nu are însemnătate a şti şi a afla timpurile profetice. Pentru noi şi mântuirea noastră are însemnătate să auzim şi să ascultăm glasul Mântuitorului care ne cheamă la război contra balaurului celui mare. Pentru noi are însemnătate să fim între cei chemaţi, aleşi şi credincioşi care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus (Apoc. 12, 17) primindu-L pe El de Biruitor asupra vrăjmaşului diavol.