Nunul, după ce a gustat apa făcută vin, el nu știa de unde vine vinul acesta
(slugile însă, care scoseseră apa, știau), a chemat pe mire.
Apa de mai nainte se schimbase: nu mai era apă fără valoare: era vin de preț.
Prin Puterea lui Dumnezeu, fără mână și pricepere omenească, materia se transformase: făcând un salt nebănuit.
Fusese băgată în vase apă, iar acum era scoasă vin, de cea mai bună calitate.
Era chiar vin, nu numai un simbol, o închipuire, o aparență a vinului.
Oricine bea din vinul acesta, bea vin, nu ceea ce a fost înainte, adică apă.
Ce adâncă legătură poate fi făcută între minunea aceasta și Dumnezeiasca Transubstanțiere a Pâinii și Vinului în Trupul și în Sângele Mântuitorului, prin aceeași putere a lui Dumnezeu!
Oricine a gustat cu credință și a strigat: Cred Doamne și mărturisesc că Acesta este Însuși Preacurat Trupul Tău și Însuși Preasfânt Sângele Tău,
- a văzut înfăptuirea slăvită a minunii.
În fața minunii pe care n-o putem explica,
dar pe care o vedem și o primim prin credință,
ne aplecăm cu smerenie și preamărim puterea și slava Aceluia căruia Îi este totul cu putință,
și care face totul frumos și ușor, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate legile materiei și ale spiritului, ambele făcute de El.
Gustarea vinului este verificarea.
Încercarea dovedea dacă are într-adevăr gustul și calitatea a ceea ce se cheamă că este.
Ce mare preț și însemnătate are în viața unui credincios și încercarea de sine: verificarea stării sale sufletești.
- Ca să vedeți dacă aveți în voi deplin vinul vieții, sau nu aveți calitatea bună și aleasă de fii ai lui Dumnezeu!
Adică: aduceți mereu vinul din voi la analiza Duhului Sfânt, la verificarea Cuvântului Sfânt.
Veniți cu ideile voastre la lumina Duhului,
și la duhul credinței dintâi,
ca să vedeți dacă n-a pătruns în voi vreun microb stricător,
sau vreo rădăcină de tulburare și dezbinare,
Căci această infiltrație rea, duce la tulburări și dezbinare în Lucrarea Domnului, la pieirea voastră și a multora!
Nu vă feriți și nu fugiți de cercetarea frățească, nici de ascultarea și mustrarea fraților. Ci veniți cu bucurie și cu smerenie, căci numai asta va dovedi dacă aveți sau nu vin.
O, cât de multe suflete credincioase cândva, au pățit rău, au fost întinați și stricați iarăși de păcat.
Vrăjmașul a strecurat în ei, prin nevegherea lor, o ispită a trufiei, a lăcomiei, a ambiției, a slavei deșarte, ori alte ispite,
iar această neghină a crescut pe nebăgate de seamă, înăbușind grâul,
și otrava picurată în gândul lor cel bun, a înveninat în curând totul.
Cel înveninat nu bagă de seamă adesea aceasta, căci diavolul știe să ascundă dezbinarea,
sau trufia, sau încăpățânarea, sau lăcomia,
după câte un verset biblic. După câte o acoperire biblică.
După câte un scop biblic. Pentru că, altfel, cel înșelat ar vedea și s-ar teme. Dar așa, se încurajează în rău și în neascultare amăgindu-se că aceasta este o luptă pentru adevăr, ba se și fericește că suferă pentru Domnul.
Aceasta o pot vedea numai alții, căci cel amăgit n-o mai poate vedea. Fiindcă ochii minții lui sunt acoperiți de minciuna înșelătoare și de păcatul încăpățânat!
pe Cain și Iuda și atâția alții ca ei, cum au pornit de la început foarte fin...
și vai, până la ce adânc de pierzare au ajuns!
Șirul lor nenorocit încă nu s-a încheiat, ci continuă mereu prin fiecare generație până la Sfârșit.
Duhul e același, numai vasele se schimbă.
Păcatul e același, numai cei prin care lucrează el sunt mereu alții.
O, cât de mult rău au făcut astfel de vase rele Lucrării Domnului cu învățături și duhuri care păreau biblice și evlavioase, dar au nimicit atâtea suflete, adunări și lucrări frumoase ale Domnului.
Diavolul este foarte viclean și neobosit și astăzi.
Suflete dragă, nu fii prea încrezător în firea ta și în inima ta!
Căci ușor te poți înșela pe tine și pe alții, dacă nu cercetezi și nu primești să fii cercetat și corectat.
În felul acesta va pune stăpânire pe tine duhul mândriei, care nu-ți mai îngăduie apoi să primești nici o îndrumare de la nimeni...
Păcătuiești și nu-ți mai poți nici recunoaște vina. Nici cere iertare. Nici îndrepta purtarea. Nici primi mustrările.
De aceea cercetează-te bine și neîncetat.
Nu te judeca părtinitor și nu-ți căuta dezvinovățiri și îndreptățire pentru păcat.
Scoate răul acesta din inima ta afară,
scoate-l acum, imediat,
cu pocăință, cu îndreptare, cu rugăciune, cu lacrimi,
ca în inima ta să nu rămână nimic rău.
Să rămână numai harul lui Dumnezeu ca să scoți apoi numai din el, binefaceri și binecuvântări.
Căci ceea ce scoți din inima ta, din gura ta, din condeiul și din buzunarul tău, - acesta ești tu!
O, Isuse Doamne,
Cercetătorul și Cunoscătorul inimii noastre,
Te rog cercetează-mi inima și arată-mi prin Cuvântul Tău, ori prin Duhul Tău, ori prin frații mei, totdeauna greșelile pe care nu mi le văd, dar care pot face rău și altora nu numai mie.
Și dăruiește-mi o inimă smerită și ascultătoare pentru a mă îndrepta după voia Ta cea sfântă,
căci doresc să fac numai ceea ce Îți este plăcut Ție,
și folositor semenilor mei.
Amin.