Nunul, după ce a gustat apa făcută vin, el nu ştia de unde vine vinul acesta
(slugile însă, care scoseseră apa, ştiau), a chemat pe mire.
Apa de mai nainte se schimbase: nu mai era apă fără valoare: era vin de preţ.
Prin Puterea lui Dumnezeu, fără mână şi pricepere omenească, materia se transformase: făcând un salt nebănuit.
Fusese băgată în vase apă, iar acum era scoasă vin, de cea mai bună calitate.
Era chiar vin, nu numai un simbol, o închipuire, o aparenţă a vinului.
Oricine bea din vinul acesta, bea vin, nu ceea ce a fost înainte, adică apă.
Ce adâncă legătură poate fi făcută între minunea aceasta şi Dumnezeiasca Transubstanţiere a Pâinii şi Vinului în Trupul şi în Sângele Mântuitorului, prin aceeaşi putere a lui Dumnezeu!
Oricine a gustat cu credinţă şi a strigat: Cred Doamne şi mărturisesc că Acesta este Însuşi Preacurat Trupul Tău şi Însuşi Preasfânt Sângele Tău,
- a văzut înfăptuirea slăvită a minunii.
În faţa minunii pe care n-o putem explica,
dar pe care o vedem şi o primim prin credinţă,
ne aplecăm cu smerenie şi preamărim puterea şi slava Aceluia căruia Îi este totul cu putinţă,
şi care face totul frumos şi uşor, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate legile materiei şi ale spiritului, ambele făcute de El.
Gustarea vinului este verificarea.
Încercarea dovedea dacă are într-adevăr gustul şi calitatea a ceea ce se cheamă că este.
Ce mare preţ şi însemnătate are în viaţa unui credincios şi încercarea de sine: verificarea stării sale sufleteşti.
- Ca să vedeţi dacă aveţi în voi deplin vinul vieţii, sau nu aveţi calitatea bună şi aleasă de fii ai lui Dumnezeu!
Adică: aduceţi mereu vinul din voi la analiza Duhului Sfânt, la verificarea Cuvântului Sfânt.
Veniţi cu ideile voastre la lumina Duhului,
şi la duhul credinţei dintâi,
ca să vedeţi dacă n-a pătruns în voi vreun microb stricător,
sau vreo rădăcină de tulburare şi dezbinare,
Căci această infiltraţie rea, duce la tulburări şi dezbinare în Lucrarea Domnului, la pieirea voastră şi a multora!
Nu vă feriţi şi nu fugiţi de cercetarea frăţească, nici de ascultarea şi mustrarea fraţilor. Ci veniţi cu bucurie şi cu smerenie, căci numai asta va dovedi dacă aveţi sau nu vin.
O, cât de multe suflete credincioase cândva, au păţit rău, au fost întinaţi şi stricaţi iarăşi de păcat.
Vrăjmaşul a strecurat în ei, prin nevegherea lor, o ispită a trufiei, a lăcomiei, a ambiţiei, a slavei deşarte, ori alte ispite,
iar această neghină a crescut pe nebăgate de seamă, înăbuşind grâul,
şi otrava picurată în gândul lor cel bun, a înveninat în curând totul.
Cel înveninat nu bagă de seamă adesea aceasta, căci diavolul ştie să ascundă dezbinarea,
sau trufia, sau încăpăţânarea, sau lăcomia,
după câte un verset biblic. După câte o acoperire biblică.
După câte un scop biblic. Pentru că, altfel, cel înşelat ar vedea şi s-ar teme. Dar aşa, se încurajează în rău şi în neascultare amăgindu-se că aceasta este o luptă pentru adevăr, ba se şi fericeşte că suferă pentru Domnul.
Aceasta o pot vedea numai alţii, căci cel amăgit n-o mai poate vedea. Fiindcă ochii minţii lui sunt acoperiţi de minciuna înşelătoare şi de păcatul încăpăţânat!
pe Cain şi Iuda şi atâţia alţii ca ei, cum au pornit de la început foarte fin...
şi vai, până la ce adânc de pierzare au ajuns!
Şirul lor nenorocit încă nu s-a încheiat, ci continuă mereu prin fiecare generaţie până la Sfârşit.
Duhul e acelaşi, numai vasele se schimbă.
Păcatul e acelaşi, numai cei prin care lucrează el sunt mereu alţii.
O, cât de mult rău au făcut astfel de vase rele Lucrării Domnului cu învăţături şi duhuri care păreau biblice şi evlavioase, dar au nimicit atâtea suflete, adunări şi lucrări frumoase ale Domnului.
Diavolul este foarte viclean şi neobosit şi astăzi.
Suflete dragă, nu fii prea încrezător în firea ta şi în inima ta!
Căci uşor te poţi înşela pe tine şi pe alţii, dacă nu cercetezi şi nu primeşti să fii cercetat şi corectat.
În felul acesta va pune stăpânire pe tine duhul mândriei, care nu-ţi mai îngăduie apoi să primeşti nici o îndrumare de la nimeni...
Păcătuieşti şi nu-ţi mai poţi nici recunoaşte vina. Nici cere iertare. Nici îndrepta purtarea. Nici primi mustrările.
De aceea cercetează-te bine şi neîncetat.
Nu te judeca părtinitor şi nu-ţi căuta dezvinovăţiri şi îndreptăţire pentru păcat.
Scoate răul acesta din inima ta afară,
scoate-l acum, imediat,
cu pocăinţă, cu îndreptare, cu rugăciune, cu lacrimi,
ca în inima ta să nu rămână nimic rău.
Să rămână numai harul lui Dumnezeu ca să scoţi apoi numai din el, binefaceri şi binecuvântări.
Căci ceea ce scoţi din inima ta, din gura ta, din condeiul şi din buzunarul tău, - acesta eşti tu!
O, Isuse Doamne,
Cercetătorul şi Cunoscătorul inimii noastre,
Te rog cercetează-mi inima şi arată-mi prin Cuvântul Tău, ori prin Duhul Tău, ori prin fraţii mei, totdeauna greşelile pe care nu mi le văd, dar care pot face rău şi altora nu numai mie.
Şi dăruieşte-mi o inimă smerită şi ascultătoare pentru a mă îndrepta după voia Ta cea sfântă,
căci doresc să fac numai ceea ce Îţi este plăcut Ţie,
şi folositor semenilor mei.
Amin.