O, bunuri trecătoare!
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
O, bunuri trecătoare, ce mulți vă prețuiesc
mai mult ca mântuirea și slava viitoare
- o, bunuri netrecute, cât de puțin privesc
spre strălucirea voastră mai scumpă ca un soare!
O, dulci comori ascunse, ce scumpe sunteți voi
dar ce puțini sunt ochii ce vă cunosc și cată
- odată văd și orbii, dar ce folos c-apoi
prilejul de-a vă strânge nu-ntoarce niciodată!
O, fericiți pe lume sunt toți acei ce-au pus
spre Cer a lor nădejde și-averea lor divină
ei au un aur veșnic și-un bun etern: Isus
- doar ei știu cum e lumea de goală și străină.
O, vai de voi ai lumii nefericiți bogați
căci toți cu-arginții voștri vă cumpărați doar lațul
în care pe vecie, de-aici, vă spânzurați
și sufletul cu trupul și viața cu nesațul.
O, unde sunteți lacrimi, atunci când este har
și unde tu credință, atunci când e vestire
de ce prea mulți vă află doar jos în focu-amar
în care-i veșnic beznă și nici o licărire?