O, cum să pot?

O, cum să pot departe de lupta Ta să stau

când numai ea-mi dă vieții un rost înalt pe lume

de fiecare dată când sabia-mi reiau

vin valuri de lumină puternic să mă-ndrume.

Prea rar mi-aduc aminte cu frică să fi stat

în fața vrăjmășiei cumplit dezlănțuite

ci-n liniștea răbdării crezând am așteptat

să dobândesc cununa învingerii dorite.

N-am îmbrăcat vreodată a urii arme, nici

n-am folosit săgeata minciunii și-a bârfelii

oricât mi-au fost vrăjmașii de răi, nedrepți și mici

i-am înfruntat cu arma dreptății și-a iubirii.

...Azi lupta-i tot aceeași, dar parcă mai în toi

în rânduri primenite mai noi vin luptătorii

vrăjmașii dau atacuri mai crâncene și noi

dar Marea Biruință măreț și-anunță zorii.

În locul meu vin alții mai tineri și mai tari

ce-n braț și mai puternic știu sabia s-o poarte

eu merg cum pot în urmă cu primii voluntari

dar tot nu-mi lepăd spada și scutul pân-la moarte.

Tot ce e lut în mine odată va pieri

dar va rămâne veșnic armura mea-ncercată

și Spada și Solia - care-au putut greși

dar n-au trădat pe Domnul și Frații niciodată.

Satana nu are vacanță niciodată nici vara nici iarna, nici ziua nici noaptea,

- fii și tu treaz și nu-ți înceta lucrul niciodată!

Un păstor care își pune viața pentru oile sale, va fi totdeauna prețuit și ajutat de oi.

Păr. Iosif Trifa