O, cum să pot?
Traian Dorz - Istoria unei Jertfe Vol. 3
O, cum să pot departe de lupta Ta să stau
când numai ea-mi dă vieţii un rost înalt pe lume
de fiecare dată când sabia-mi reiau
vin valuri de lumină puternic să mă-ndrume.
Prea rar mi-aduc aminte cu frică să fi stat
în faţa vrăjmăşiei cumplit dezlănţuite
ci-n liniştea răbdării crezând am aşteptat
să dobândesc cununa învingerii dorite.
N-am îmbrăcat vreodată a urii arme, nici
n-am folosit săgeata minciunii şi-a bârfelii
oricât mi-au fost vrăjmaşii de răi, nedrepţi şi mici
i-am înfruntat cu arma dreptăţii şi-a iubirii.
...Azi lupta-i tot aceeaşi, dar parcă mai în toi
în rânduri primenite mai noi vin luptătorii
vrăjmaşii dau atacuri mai crâncene şi noi
dar Marea Biruinţă măreţ şi-anunţă zorii.
În locul meu vin alţii mai tineri şi mai tari
ce-n braţ şi mai puternic ştiu sabia s-o poarte
eu merg cum pot în urmă cu primii voluntari
dar tot nu-mi lepăd spada şi scutul pân-la moarte.
Tot ce e lut în mine odată va pieri
dar va rămâne veşnic armura mea-ncercată
şi Spada şi Solia - care-au putut greşi
dar n-au trădat pe Domnul şi Fraţii niciodată.
+
Satana nu are vacanţă niciodată nici vara nici iarna, nici ziua nici noaptea,
- fii şi tu treaz şi nu-ţi înceta lucrul niciodată!
+
Un păstor care îşi pune viaţa pentru oile sale, va fi totdeauna preţuit şi ajutat de oi.
Păr. Iosif Trifa