Ostașii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, și L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.
Când un conducător este nedrept, supușii vor fi și mai nedrepți. Când capul este stricat, mădularele vor fi și mai mult stricate. Și când cruzimea începe de la cel dintâi, cât va ajunge ea oare până la cei din urmă? Aceasta este ca avalanșa din munți care începe din vârf cu o piatră, dar ajunge apoi o grozăvie ce nu mai poate fi oprită de nimic.
Pilat pune numai să-L bată pe Isus, dar supușii lui fac nespus mai mult decât li se spusese. Poate că cei ce îl plătiseră pe Pilat, le promiseseră o plată și soldaților săi pentru cât făceau. Sufletele nelegiuite nu se dau în lături de la nici o cruzime.
Ura religioasă, ura în Numele lui Dumnezeu este în stare de cele mai înspăimântătoare dintre fărădelegi. Această ură a inventat cele mai nebănuite mijloace de tortură. Și le-a executat cu cea mai fioroasă încetineală și cu cea mai satanică seninătate.
A face cât ți se poruncește este datoria ta. A face mai mult decât ți se cere, aceea este partea ta. Meritul sau pedeapsa pentru ceea ce ți se cere este al altora. Dar pentru ceea ce faci tu mai mult decât ți se cere este al tău. Omul care nu este nici bun nici rău va face exact numai cât este dator. Nici mai mult nici mai puțin. Dar omul care este ori mai bun ori mai rău va arăta aceasta prin ceea ce adăugă el de la sine.
Cunoaștem cu amărăciune pe fiii urii care adaugă răzbunare la răzbunare, umplând lumea de foc, de sânge, de închisori și de spaime.
Cunoaștem pe fiii lăcomiei, pe fiii minciunii, pe fiii întunericului, pe fiii diavolului care fac totdeauna abuz de putere, exces de zel, depășiri de măsură - grăbind întinderea nefericirii...
Și ne îngrozim de amintirile oricăror vremi când lumea a fost dată pe mâinile acestora. Când dreptatea a fost lăsată s-o facă nedrepții. Și când libertatea nevinovaților era în seama chinuitorilor. Pentru nimic n-ar trebui să ne rugăm mai stăruitor decât pentru ca aceste vremi să nu mai vină niciodată pe lume și nicăieri. Iar dacă vin, ele să fie sfârșite cât mai repede. Căci din cauza acestora și cu ajutorul lor, diavolul tronează ucigaș - iar Hristos este tratat cu bestialitate.
Credinciosule și frate! Grăbirea venirii Împărăției lui Dumnezeu depinde mult chiar de ceea ce și noi facem în plus: pentru Hristos mai mult decât ni se cere, pentru semeni mai bine decât suntem datori, pentru Lucrarea Duhului Sfânt mai mult decât este obișnuit.
Hristos ne-a învățat: Dacă te lovește cineva peste obrazul drept, întoarce-i și pe cel stâng. Dacă te roagă cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Și dacă-ți ia cineva cu sila haina ta, lasă-i și cămașa (Matei 5, 39-41).
Sau: Dacă faceți bine numai celor ce vă fac bine, dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, dacă dați numai celor ce vă dau înapoi - aceasta nu-i nimic. Și cel ce face numai atât nu-i nimic; și păgânii fac la fel. Ceva mai mult începi să fii abia când începi să faci ceva mai mult decât ești dator. Ceva mai frumos decât obișnuit. Ceva mai bine decât se cere. Prin ceea ce faci mai mult se vede cât ești de credincios. Prin ceea ce faci mai grăbit se vede cât ești de iubitor, și prin ceea ce faci mai frumos se vede cât ești de bun. Împărăția lui Dumnezeu a venit numai prin ceea ce ai Săi au făcut mai neobișnuit decât ceilalți oameni. Lucrarea lui Hristos a propășit numai prin cei care sunt în stare să facă mereu ceva mai mult decât alții. Să sufere mai mult, să lucreze mai mult, să alerge mai mult, să dea mai mult.
Credinciosule și frate, dacă tu ești numai un om obișnuit, tu nu ești mare lucru. Cu tine sau fără tine este tot atât.
Dacă tu nu faci tot mai mult, tot mai grăbit, tot mai bine și tot mai frumos din zi în zi tot ce faci în slujba Domnului și în mijlocul semenilor - vai de credința ta. Vai de moartea ta. Și vai de răsplata ta.
Dacă sufletul tău nu sporește în virtuți, dacă rugăciunea ta nu sporește în putere, dacă mâna ta nu sporește în binefaceri, dacă credința ta nu sporește în fapte, dacă viața ta nu sporește în sfințenie, dacă dragostea ta nu sporește în părtășie, dacă adunarea ta nu sporește în număr și în roade - Hristos n-are nici un folos de tine. Evanghelia nici un ajutor. Frații nici o bucurie. Predicuțele tale și starea ta, sunt tot cum erau și acum 10 sau 20 de ani. Chiar râvna tot mai mare a celor răi pentru rău te va învinui cândva. Fiindcă ei întrec totdeauna măsura. Ei fac totdeauna mai mult, pentru diavolul. Dar tu nu faci mai mult pentru Hristos.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Cu sufletele pline de cutremur abia mai putem privi la Tine. Ne înspăimântăm de mărimea păcatelor noastre care Ți-au cerut Ție un preț atât de grozav pentru a putea fi răscumpărate. Slăvit și Dumnezeiesc Miel de Jertfă, cu toată recunoștința noastră Te adorăm, Te preamărim și ne închinăm Ție. Ajută-ne să cuprindem nemărginirea dragostei cu care ne-ai iubit. Și să facem și noi ceva mai mult pentru Tine, mai frumos, mai bun și mai grăbiți.
Amin.