Ce-mi vezi tu ochiul meu?
Traian Dorz - Hristos - Jertfa noastră
Ce-mi vezi tu ochiul meu în lume
când eşti deschis şi treaz trecând?
- un lanţ legând povara-mpinsă
de-un rând de oameni altui rând,
un lanţ de patimi însetate
după-adevăr şi după vis
ce mult râvnitelor ajungeri
le-aţin un drum mereu deschis...
Ce-mi vezi tu inimă deschisă
ce uiţi şi crezi aşa uşor?
- văd Adevărul cum întoarce
plângând din uşa tuturor
şi-nţelepciunea risipindu-şi
pe uliţi aurul ceresc
iar umbrele deşertăciunii
cum râd spre tină şi cerşesc.
Ce-mi vezi tu sfântă-nştiinţare
spre Mâine când priveşti acum?
- o parte-o văd întunecime
şi foc şi grindină şi scrum
şi-o parte-o văd lucind de-un soare
nemaivăzut şi nesfârşit
dar Strălucirea şi Uitarea
le despărţesc desăvârşit...
+
Unii-s orbi, iar alţii sunt de inimă orbiţi,
vai, aceştia din urmă mult sunt mai nenorociţi,
că cei orbi de ochii minţii şi de-ai inimii - pe veac
sunt sortiţi la întuneric şi la chinuri fără leac.