O, Isuse-Atotputernic

O, Isuse-Atotputernic, veşnic neînvins sub soare,

înălţatu-Ţi-ai Tu iarăşi Dreapta Ta Biruitoare,

biruit-ai iarăşi Doamne şi Ţi-ai risipit duşmanii

au fugit în întuneric toate slugile Satanii...

Ai urcat lovit Calvarul, cuie Ţi-au bătut în palme

şi le-ai suferit Isuse orice hule şi sudalme,

pusu-Ţi-au pe cap cununa spinilor şi-a necredinţei

şi Te-au îmbrăcat în haina mohorâtă-a umilinţei.

Dar Te-ai înălţat din moarte, ca s-araţi la fiii humii

că Biruitor eşti veşnic şi pe veci Stăpânul lumii

biruit-ai Tu Isuse, tot ce Ţi s-a pus în cale,

ce putea să stea naintea Slavei şi Măririi Tale?

Veşnic de-aş cânta Isuse, cu un grai mai sus de Fire,

n-aş putea-ndeajuns să laud a Ta Milă şi Iubire

niciodată-n vreo cântare, orişicât ar fi de dulce

n-aş putea cânta sublimul Biruinţei de pe Cruce.

Iar acum când nalţ Isuse, spre Cer mâinile-amândouă,

nu-Ţi ştiu mulţumi, nici spune, pentru câte ne-ai fost nouă...

Ne-ai trecut prin clipe grele, suferinţi ne-ai dat şi jale

să căutăm ca adăposturi numai aripile Tale.

Ai luat al nostru reazem ce credeam că ne mai ţine,

să-nvăţăm ca-n totul Doamne să ne rezemăm pe Tine.

Cel ce predica dreptatea ni l-ai arătat că minte

ca să credem veşnic numai Adevărul Tău Părinte.

Ne-ai trecut prin valuri grele, prin furtuni şi mare moartă

să ne dăm odată seama că tot Mâna Ta ne poartă.

Fă-ne Doamne să-nţelegem, ca-n furtuni şi-n vremi senine

să-nvăţăm viaţa-ntreagă să ne rezemăm în Tine

aripile Tale sfinte adăpost ceresc ne fie

să scăpăm mereu sub ele în necazuri şi-n urgie...