O legendă de la răsărit

O legendă de la Răsărit vorbește despre un om care, murind, după o viață de fapte bune, ajunse în rai.

- Doamne, zise omul acesta într-o zi către Bunul Dumnezeu, m-a apucat un mare dor să-mi mai văd o dată casa și satul meu. Îngăduie-mi, Doamne, numai un pic să mă uit, de aici de sus, să văd ce se mai petrece pe la casa mea și satul meu.

- Fie! zise Bunul Dumnezeu.

Și, atunci, omul, urcându-se pe înălțimea norilor, începu a se uita peste satul lui. Dar, când colo, ce-i fu dat să vadă? La casa lui, tocmai un hoț fura grâul din șură. Mânios, omul caută printre nori o piatră de gheață și, zvârrr! cu ea în capul hoțului, omorându-l pe loc. Se uită apoi omul mai departe, și uite, în altă parte, pe Gheorghe al lui Ilie cum îl bate fără milă pe săracul Florea lui Papuc. Și iar ia omul o piatră și, zvârrr! cu ea în bătăuș, omorându-l pe loc. Și omul îi dă cu pietrele înainte, înfuriat de nedreptățile ce le vedea.

- Ce faci, fiule? îi zise Bunul Dumnezeu, de sus, din Slavă.

- Iartă-mă, Doamne, dar nu mai putui suferi ceea ce văzui în satul meu.

- Ei, vezi? Așa sunteți voi, oamenii. Eu vă rabd fărădelegile și aștept cu dragoste îndreptarea voastră. Dar voi sunteți gata să vă omorâți unii pe alții pentru greșelile dintre voi. Dacă și Eu aș face cum făcuși tu și cum fac oamenii, apoi n-ar mai fi nici un om pe pământ. Și nici tu n-ai fi aici în rai.

Omul își plânse nesocotința și, de atunci, n-a mai dorit să vadă ce se petrece pe pământ.