O lumină a Domnului: Fecioara
Traian Dorz - Scumpele noastre surori
Încă de pe când începuse să înțeleagă cuvintele mamei sale, fetița crescută în duhul credinței, și-a ridicat ochii spre iconița de la capătul patului ei, și ridicând mânuța și ochii zâmbitori spre fața sfântă de acolo, a spus dulce:
- Ma-ma...
-Da, scumpă fetiță, Domnul Iisus cu Maica Lui Sfântă... Domnul Iisus cu Maica Domnului...
-Iisus! Mama!...
Și fetița s-a deprins să privească cu evlavie la un Mântuitor și o Maică Sfântă.
La o Mamă care seamănă cu mama ei...
Crescând fetița a aflat despre copilăria Maicii Domnului. Despre viața ei sfântă. Despre curăția gândurilor și inimii ei. A aflat despre neprihănirea faptelor ei, despre sfințenia întregii ei ființe.
Și adeseori, așezând lângă icoana Maicii Domnului, cu mâini pline de evlavie, cele dintâi flori de crini și trandafiri din grădină, se va fi rugat în tăcerea și singurătatea odăiței ei, ca Duhul Sfânt să-i dăruiască și ei puterea și ajutorul să poată trăi o astfel de viață plină de curăție și de evlavie sfântă.
Iar Duhul Sfânt, pe care Domnul Iisus Îl trimete fiecăruia din cei ce se predau Lui și pun legământ să-L urmeze, îi îndreaptă mereu privirea spre trăirea Lui și a sufletelor care au mai realizat pe pământ trăirea cea mai vrednică de Hristos.
Astfel Pilda Sfintei Fecioare și Mame, va fi mereu lumina care o va ajuta pe tânăra surioară care crește mereu și se desăvârșește, spre împlinirea misiunii ei rânduite de Domnul.
Încă de pe acum, tânăra este o pricină de neîncetate bucurii în casa părinților ei.
Se scoală de dimineață, fără nici o moleșeală, ci cu bucurie. Ridicându-se din patul ei, ea are primul gând recunoscător spre Domnul care a trezit-o în pace.
Îngenunchind lângă patul în care a odihnit, își va împreuna mâinile, mulțumind din toată inima lui Dumnezeu pentru binecuvântata odihnă și ocrotire pe care i-a dăruit-o peste noaptea prin care a trecut.
Și va cere binecuvântarea și ajutorul Său sfânt pentru munca zilei sale.
Pentru părinții și pentru familia sa,
pentru învățători și colegi,
pentru frați și surori,
pentru Lucrarea lui Dumnezeu și lucrătorii Lui,
pentru poporul Său și conducătorii lui,
pentru lumea întreagă cu toți cei suferinzi din ea și toți nefericiții din ea.
Pentru mântuirea tuturor oamenilor și pentru venirea Împărăției lui Hristos în care Numele lui Dumnezeu să Se sfințească precum în Cer,
și în care toate făpturile să fie fericite trăind în cinste, dragoste și pace.
Tot ce va vedea ea că este nevoie să fie făcut în casă, și tot ce va putea face, va căuta să facă voioasă și cu mâini pricepute și harnice.
Casa în care trăiește o tânără surioară credincioasă, trebuie să fie totdeauna ca un pahar curat.
Cărțile ei, hainele ei, lucrurile ei toate, să fie nu numai curate dar și fiecare la locul lor.
Ochiul ei să se deprindă dintr-o dată să vadă tot ce nu-i curat. Sau nu-i la loc.
Astfel simțul curățeniei și ordinei îi va intra în toată ființa ei, și ea se va deprinde să urască tot ce este necurățenie și tot ce este neorânduială.
Urând murdăria sufletească, păcatul sub orice formă, surioara noastră va urî și orice necurăție a vorbelor, a privirilor, a gesturilor celor din jurul său.
Depărtându-se de păcatele dinăuntru, se va feri cu groază și de păcatele dinafară.
Făcând curat în casa și în lucrurile ei, va căuta să facă și în afară cât mai curat.
Astfel nu numai unde locuiește ea, dar și oriunde va ajunge și va sta oricât de puțin timp, să nu poată sta fără a ajuta la punerea în rânduială și la curățenia lucrurilor și locului.
Mai întâi a sufletelor. Apoi și a celorlalte.
O, cum trebuie să fi fost de curată odăița și casa Sfintei Fecioare Maria!
Cum trebuie să fi fost de cuviincioasă îmbrăcămintea ei.
Cum trebuie să fi fost rugăciunea ei, întrebările ei, răspunsurile ei, grădina ei, curtea ei!...
Așa va căuta și se va sili să le aibă și surioara noastră, ca ea.
În vremea aceasta tânăra surioară trebuie să se roage mult ca Duhul lui Dumnezeu să-i dăruiască cu deosebire cele două virtuți care vor face ca toată viața ei și a celor care vor fi cu ea, să fie binecuvântată și fericită.
Aceste două virtuți sunt voioșia și hărnicia.
Nu există pe lume o mai mare nefericire decât o ființă morocănoasă și leneșă. Când această ființă este și femeie, atunci nenorocirea aceasta zdrobește o mulțime de vieți, îngropându-le în blesteme și în iad.
Dar de la început ne-am propus ca despre tot ceea ce este urât și rău, nici să nu vrem să vorbim în cartea aceasta.
Căci tot ce vrem și iubim este ca toate ființele iubite cărora le adresăm aceste rânduri, să fie numai așa cum le dorește Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Deci nu există pe lume o mai mare bucurie decât să ai în casă și să ai mereu aproape, o ființă voioasă și harnică.
O tânără care este voioasă în tot ce face și care cu mâini harnice și pricepute s-a deprins să facă totul, este ca o zi cu soare, primăvara.
Toate în jurul ei capătă lumina și voioșia feței ei.
Toate se însuflețesc de frumusețe și bucurie.
Toate se rânduiesc și se desăvârșesc plăcut.
Sub zâmbetul harnic și sub mâinile ei și harnice și iubitoare,
voioșia face orice muncă senină și plăcută.
Hărnicia face orice lucru ușor și bine.
Nu suntem niciodată atât de bucuroși ca atunci când vedem o astfel de ființă într-o casă - și voioasă și harnică.
Multă vreme și după ce s-a dus ea, rămâne acolo ca o mireasmă neuitată, amintirea cântărilor ei voioase. Și urmele mâinilor ei harnice.
Până și lucrurile pe care le-a atins ea, parcă devin fericite și bucuroase.
Iată de ce binecuvântăm pe sfintele femei, mame și surori, care se roagă și sfătuiesc ca toate tinerele noastre surioare să se deprindă a-și însuși încă de la începutul vieții lor, aceste două minunate virtuți care fac fericită casa lor, adunarea lor, biserica lor, viața lor și a tuturor celor cu care sunt sau vor fi: - hărnicia voioasă, voioșia harnică...
Scumpele noastre surioare tinere, ne rugăm pentru voi și ne rugăm de voi: rugați-vă și străduiți-vă să deprindeți aceste două virtuți.
Ele vor fi zestrea voastră cea mai bogată, și frumusețea voastră cea mai aleasă.
Deprindeți-vă să fiți voioase și harnice!
În casa unde stați.
În munca pe care o faceți.
Fie cât de umilă casa și cât de umilitoare munca voastră.
Voi să fiți voioase și harnice, curate și ordonate în totul.
În casa unde ajungeți, priviți în jur și vedeți ce este de făcut pentru curățenie și ordine,
și cereți voie să ajutați.
Mătura, spălătoarea și peria de curățat să vă cunoască și să le fie drag a umbla în mâinile voastre, oriunde și oricând.
O cameră de măturat, un geam de șters, o farfurie de spălat, sunt lucruri atât de ușoare, de frumoase și de plăcute...
Ce repede le fac niște mâini voioase și harnice.
Dar cât de mult contează ele pentru numele unei fete.
Și mai ales dacă este credincioasă.
De la nimeni din lume și de nicăieri n-ar trebui să primim nimic, fără a le lăsa în schimb ceva. Cel puțin cât valoarea darului pe care l-am primit. Și de nicăieri n-ar trebui să plecăm fără să lăsăm ceva.
Dacă nu altceva, cel puțin impresia fericită a unei intenții bune și a unui gest voios și harnic.
Slavă Ție, Domnul și Dumnezeul nostru, Care ai lăsat pe pământul acesta virtuți atât de frumoase și daruri atât de fericite ca voioșia și hărnicia.
Te rugăm înzestrează pe toate tinerele noastre surioare cu o minte voioasă și o pricepere harnică, în toate lucrurile pe care le-ai rânduit.
În Lucrarea Ta, fă-le să aibă o ascultare voioasă, o cântare voioasă, o smerenie voioasă, o sfințenie voioasă.
În toate faptele lor fă-le să lucreze cu hărnicie.
Să fie cele dintâi la biserică.
Cele dintâi la adunare.
Cele dintâi la curățenie, la dărnicie, la cercetarea spitalelor, bolnavilor, orfanilor și a lipsiților.
La împlinirea sarcinilor Lucrării Tale, la fel...
Ca să fie cu adevărat ceea ce le-ai rânduit Tu: bucuria și fericirea altora. Amin.