O mărturisire, la început

Pentru că mulți s-au apucat - și poate se vor mai apuca încă să alcătuiască o istorie amănunțită a Lucrării Duhovnicești Oastea Domnului - unii mai aproape de adevăr, alții mai departe de el, - am fost îndemnat și eu să fac aceasta ca un martor viu al acestei istorii din începuturile ei.

Ca unul care am văzut aceste lucruri cu ochii mei și le-am pipăit cu mâinile mele, am simțit că nu voi putea muri până când nu voi împărtăși adevărul despre ele tuturor acelora care sunt și care vor mai fi chemați să-și afle și să-și primească mântuirea sufletului lor, în această Lucrare a Duhului Sfânt.

M-am apucat de acest pretențios și greu lucru pentru două motive puternice:

- Primul, pentru că noile generații de frați care fac parte din această Lucrare sunt în completă necunoștință despre începuturile și desfășurarea Frățietății noastre Oastea Domnului. Despre felul cum a pornit-o și cum a vrut-o Domnul nostru Isus Hristos să fie ca de la începutul și până la sfârșitul ei. Și despre tot mersul istoriei ei cel atât de zbuciumat până în prezent. Foarte mulți frați mai tineri și mai noi, m-au supus neîncetat unor stăruitoare cereri pentru a le înfățișa aceste lucruri ca unul care am luat parte la ele, din mijlocul lor, aproape cincizeci de ani.

- Cel de al doilea motiv este că mulți din cei care s-au apucat să alcătuiască și au și alcătuit niște așa zise istorii ale Oastei Domnului, îi știu că sunt călăuziți fie de gânduri izvorâte din planuri ascunse, fie din neștiință și necunoaștere a adevărului. Amândouă aceste feluri de mărturii sunt mincinoase și înșelătoare denaturând lucrurile și urmărind să abată mintea și inima fraților și prietenilor, de la adevăratul rost și de la adevărata solie a acestei Lucrări cerești. Aceste istorii sunt o crimă nu numai împotriva adevărului, dar și împotriva sfințeniei de cuget a omului predestinat prin care Dumnezeu a făcut această cerească Lucrare - om care a fost un sfânt și un martir în toată puterea și înțelesul acestor cuvinte.

Datoria de a spune celor prezenți și de a lăsa celor viitori mărturia adevărată și, pe cât am putut-o, completă a tuturor lucrurilor pe care le-am aflat, le-am văzut și le-am cunoscut, - am simțit-o ca pe o apăsătoare poruncă a lui Dumnezeu! Față de împlinirea acestei porunci simt că am o veșnică și înfricoșată răspundere! Pentru că nici acum nu-mi pot explica altfel, decât ca pe o minune și ca pe o Lucrare Dumnezeiască, faptul că eu însumi, dintr-un copil sărman de la cea mai depărtată margine a țării și a nevredniciei, - am fost luat și pus dintr-odată, în centrul și în timpul cel mai clocotitor al istoriei acestei Lucrări.

Eu nu sunt un istoric! N-am nici pregătirea și nici mijloacele și nici talentul unuia care să poată alcătui o carte care să corespundă cu adevărat scopului pe care l-ar avea și a felului pe care l-ar cere alcătuirea unei cărți cu istorie completă a unei astfel de mari și unice lucrări cerești pe pământul nostru românesc.

Dar sunt un martor ocular! Sunt unul care am luat parte fierbinte, din copilăria mea și cu tot sufletul meu, cu toată puterea mea și cu tot cugetul meu, la toate cele descrise aici... Și încă la multe altele, cu neputință de scris în cartea aceasta. Iar aceasta mă obligă și mă îndreptățește să spun ceea ce am văzut.

Tot ce am scris aici aparține acum unui trecut, care se tot depărtează mereu.

Pe măsură ce crește însemnătatea cunoașterii începutului, scade numărul mărturiilor rămase pentru adeverirea acestui început.

Am căutat să strâng în cartea aceasta unele din cele ce au mai putut rămânea de la foc, din scrierile de atunci, precum și mărturia celor ce le-au trăit.

Ele au cea mai mare însemnătate pentru oricine este de bună credință și dorește sincer să afle adevărul asupra Lucrării Oastei. Fiindcă din acestea se poate vedea limpede care a fost planul lui Dumnezeu de la început cu omul și cu scopul acestei Lucrări. Care a fost felul cum Duhul Sfânt i-a croit hotarele ei, câmpul ei de lucru și specificul ei, calea pe care să o țină și învățătura pe care să o mărturisească, credința prin care să rodească și slava la care să ducă.

Împrospătăm aici o mare parte din aceste adevăruri, pentru ca orice cuget curat cunoscându-le să se alăture de ele și să știe ce să primească și ce nu, din cele ce va afla sau a aflat, din alte părți despre aceste lucruri.

Înfățișez tuturor aceste mărturii ale mele cu o mână pe Cuvântul lui Dumnezeu și cu alta pe cugetul curat din inima mea.

Acei care le vor cerceta să fie bine încredințați că tot ce am spus aici este numai adevărul dovedit atât cu mărturiile scrise cât le-am putut arăta, cât și cu cele văzute prin toate simțurile mele trupești și sufletești, cu care le-am trăit eu însumi.

Din pricina întinderii celor ce trebuiesc spuse, istoria aceasta nu va încape numai într-un singur volum. De aceea am crezut că întâmplările ei se pot împărți cam în trei volume:

- Primul volum să cuprindă începuturile Oastei și desfășurarea lucrurilor până la începutul anului 1933 - deci primii zece ani de Oaste - lucru care îl conține această carte.

- Cel de al doilea volum să cuprindă cele petrecute începând cu anul 1933 și până la sfârșitul vieții pământești a părintelui Iosif - 12 februarie 1938,

- iar cel de al treilea volum, să cuprindă istorisirea întâmplărilor următoare, până în ziua de azi.

Făcând începutul acesta ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne dăruiască toată lumina și puterea de care avem nevoie atât scriitorii cât și cercetătorii acestor lucruri. Unii spre a le putea înfățișa tot adevărul acestei Lucrări, iar ceilalți spre a-l putea înțelege și urma. Pentru ca în Ziua Marii Răsplătiri, să ne învrednicim cu toții de marea mântuire a lui Dumnezeu care ne-a fost trimisă prin ea.

Facă Domnul ca toți să avem din munca aceasta acest veșnic și fericit folos ceresc.

Amin.

Traian Dorz