O mărturisire, la început

Pentru că mulţi s-au apucat - şi poate se vor mai apuca încă să alcătuiască o istorie amănunţită a Lucrării Duhovniceşti Oastea Domnului - unii mai aproape de adevăr, alţii mai departe de el, - am fost îndemnat şi eu să fac aceasta ca un martor viu al acestei istorii din începuturile ei.

Ca unul care am văzut aceste lucruri cu ochii mei şi le-am pipăit cu mâinile mele, am simţit că nu voi putea muri până când nu voi împărtăşi adevărul despre ele tuturor acelora care sunt şi care vor mai fi chemaţi să-şi afle şi să-şi primească mântuirea sufletului lor, în această Lucrare a Duhului Sfânt.

M-am apucat de acest pretenţios şi greu lucru pentru două motive puternice:

- Primul, pentru că noile generaţii de fraţi care fac parte din această Lucrare sunt în completă necunoştinţă despre începuturile şi desfăşurarea Frăţietăţii noastre Oastea Domnului. Despre felul cum a pornit-o şi cum a vrut-o Domnul nostru Isus Hristos să fie ca de la începutul şi până la sfârşitul ei. Şi despre tot mersul istoriei ei cel atât de zbuciumat până în prezent. Foarte mulţi fraţi mai tineri şi mai noi, m-au supus neîncetat unor stăruitoare cereri pentru a le înfăţişa aceste lucruri ca unul care am luat parte la ele, din mijlocul lor, aproape cincizeci de ani.

- Cel de al doilea motiv este că mulţi din cei care s-au apucat să alcătuiască şi au şi alcătuit nişte aşa zise istorii ale Oastei Domnului, îi ştiu că sunt călăuziţi fie de gânduri izvorâte din planuri ascunse, fie din neştiinţă şi necunoaştere a adevărului. Amândouă aceste feluri de mărturii sunt mincinoase şi înşelătoare denaturând lucrurile şi urmărind să abată mintea şi inima fraţilor şi prietenilor, de la adevăratul rost şi de la adevărata solie a acestei Lucrări cereşti. Aceste istorii sunt o crimă nu numai împotriva adevărului, dar şi împotriva sfinţeniei de cuget a omului predestinat prin care Dumnezeu a făcut această cerească Lucrare - om care a fost un sfânt şi un martir în toată puterea şi înţelesul acestor cuvinte.

Datoria de a spune celor prezenţi şi de a lăsa celor viitori mărturia adevărată şi, pe cât am putut-o, completă a tuturor lucrurilor pe care le-am aflat, le-am văzut şi le-am cunoscut, - am simţit-o ca pe o apăsătoare poruncă a lui Dumnezeu! Faţă de împlinirea acestei porunci simt că am o veşnică şi înfricoşată răspundere! Pentru că nici acum nu-mi pot explica altfel, decât ca pe o minune şi ca pe o Lucrare Dumnezeiască, faptul că eu însumi, dintr-un copil sărman de la cea mai depărtată margine a ţării şi a nevredniciei, - am fost luat şi pus dintr-odată, în centrul şi în timpul cel mai clocotitor al istoriei acestei Lucrări.

Eu nu sunt un istoric! N-am nici pregătirea şi nici mijloacele şi nici talentul unuia care să poată alcătui o carte care să corespundă cu adevărat scopului pe care l-ar avea şi a felului pe care l-ar cere alcătuirea unei cărţi cu istorie completă a unei astfel de mari şi unice lucrări cereşti pe pământul nostru românesc.

Dar sunt un martor ocular! Sunt unul care am luat parte fierbinte, din copilăria mea şi cu tot sufletul meu, cu toată puterea mea şi cu tot cugetul meu, la toate cele descrise aici... Şi încă la multe altele, cu neputinţă de scris în cartea aceasta. Iar aceasta mă obligă şi mă îndreptăţeşte să spun ceea ce am văzut.

Tot ce am scris aici aparţine acum unui trecut, care se tot depărtează mereu.

Pe măsură ce creşte însemnătatea cunoaşterii începutului, scade numărul mărturiilor rămase pentru adeverirea acestui început.

Am căutat să strâng în cartea aceasta unele din cele ce au mai putut rămânea de la foc, din scrierile de atunci, precum şi mărturia celor ce le-au trăit.

Ele au cea mai mare însemnătate pentru oricine este de bună credinţă şi doreşte sincer să afle adevărul asupra Lucrării Oastei. Fiindcă din acestea se poate vedea limpede care a fost planul lui Dumnezeu de la început cu omul şi cu scopul acestei Lucrări. Care a fost felul cum Duhul Sfânt i-a croit hotarele ei, câmpul ei de lucru şi specificul ei, calea pe care să o ţină şi învăţătura pe care să o mărturisească, credinţa prin care să rodească şi slava la care să ducă.

Împrospătăm aici o mare parte din aceste adevăruri, pentru ca orice cuget curat cunoscându-le să se alăture de ele şi să ştie ce să primească şi ce nu, din cele ce va afla sau a aflat, din alte părţi despre aceste lucruri.

Înfăţişez tuturor aceste mărturii ale mele cu o mână pe Cuvântul lui Dumnezeu şi cu alta pe cugetul curat din inima mea.

Acei care le vor cerceta să fie bine încredinţaţi că tot ce am spus aici este numai adevărul dovedit atât cu mărturiile scrise cât le-am putut arăta, cât şi cu cele văzute prin toate simţurile mele trupeşti şi sufleteşti, cu care le-am trăit eu însumi.

Din pricina întinderii celor ce trebuiesc spuse, istoria aceasta nu va încape numai într-un singur volum. De aceea am crezut că întâmplările ei se pot împărţi cam în trei volume:

- Primul volum să cuprindă începuturile Oastei şi desfăşurarea lucrurilor până la începutul anului 1933 - deci primii zece ani de Oaste - lucru care îl conţine această carte.

- Cel de al doilea volum să cuprindă cele petrecute începând cu anul 1933 şi până la sfârşitul vieţii pământeşti a părintelui Iosif - 12 februarie 1938,

- iar cel de al treilea volum, să cuprindă istorisirea întâmplărilor următoare, până în ziua de azi.

Făcând începutul acesta ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne dăruiască toată lumina şi puterea de care avem nevoie atât scriitorii cât şi cercetătorii acestor lucruri. Unii spre a le putea înfăţişa tot adevărul acestei Lucrări, iar ceilalţi spre a-l putea înţelege şi urma. Pentru ca în Ziua Marii Răsplătiri, să ne învrednicim cu toţii de marea mântuire a lui Dumnezeu care ne-a fost trimisă prin ea.

Facă Domnul ca toţi să avem din munca aceasta acest veşnic şi fericit folos ceresc.

Amin.

Traian Dorz