O, moarte strălucită
Traian Dorz - Hristos - Slava noastră
O, moarte strălucită din clipa biruinţei
cum le răscumperi toate şi toate le-nsenini
ce unic imn de slavă înveşniceşti fiinţei
şi cum preschimbi în aur cununile de spini!
Atâtor lupte-a noastre de-a lung de ani purtate
cereşti mărgăritare pe frunte le aşezi
o, strălucită moarte, sfinţindu-ni-le toate
le-mbraci în curăţia divinelor zăpezi.
Atâtor valuri grele, spre noi dezlănţuite,
le-araţi pe creste slava păşirii lui Isus,
şi toate-aceste valuri sub tine potolite
dau liniştea acestui Dumnezeiesc apus.
Atâtor lacrimi aspre prin bezne şiroite
le-araţi pe stropi sărutul Prezenţei lui Hristos
o, moarte strălucită - şi toate-s negrăite
podoabe pentru Nunta cu Cel-în-veci-Frumos.
Atâtor suferinţe golgotic îndurate
le-araţi c-aveau pe frunte ceva din Crucea Lui
şi toate-au altă faţă şi-alt înţeles - şi toate
tu moarte strălucită cântând la cer le sui.
Despovărării noastre cum îi încarci deodată
cereasca greutate a slavei celor sfinţi,
- O, strălucită moarte, fii binecuvântată,
cuprinde-ne în clipa supremei biruinţi!
+
Nu moare-n viaţă credinciosul
atunci când inima-ncetează
ci-o strălucire mai frumoasă
pe veşnicie o urmează.