O, nu-s mai tari ispitele

O, nu-s mai tari ispitele ca harul

ce-l vei primi ca să le poţi răbda

căci nu se cere-ntâi să urci calvarul

ci-ntâi primeşti putere a-l urca!

- Credinţă se cere credinţă

şi orice ispită-ai să-nvingi,

credinţă atâta credinţă

puterea ispitei s-o stingi!

O, nu-s mai tari durerile-ntâlnite

decât puterea care-o vei primi,

că nu-s întâi poverile sporite

ci-ntâi primeşti putere-a suferi!

- Nădejde se cere nădejde

şi orice dureri ai să-nvingi,

nădejde atâta nădejde

puterea durerii s-o stingi!

O, nu-s mai tari vrăjmaşii niciodată

decât iubirea gata a-i ierta,

că-ntâi nu vine ura-nverşunată

ci-ntâi se va mări iubirea ta.

- Iubire se cere iubire

şi orice vrăjmaşi ai să-nvingi

iubire, atâta iubire

încât ura-ntreagă s-o stingi!...

Fiii mei, păziţi iubirea şi credinţa v-o păziţi,

de le pierdeţi, niciodată altele nu mai găsiţi

şi-apoi gol rămâne veşnic locul lor şi-n piept şi-n glas,

ah, priviţi pe-aceia care le-au pierdut, cu ce-au rămas!