O parte dintr-o rugăciune

a fratelui Popa Petru (Batiz), de la o adunare

(...) Te rugăm să ne binecuvântezi așa cum ne găsim în Lucrarea în care ne-ai chemat pe noi de atunci de când am avut chemare din partea Ta să venim la Tine. Noi dorim să punem la picioarele Fiului Tău iubit tot ceea ce am primit de la Tine. Dorim să Te slăvim pe Tine. Dorim să trăim pentru slava Numelui Tău. Dorim să fim mărturie pe pământul acesta pentru tot ce ai făcut cu noi și în viața noastră.

Îți mulțumim că Te-ai îndurat de țara și de poporul nostru, și de Biserica noastră și ai ridicat această Lucrare, Doamne, ai ridicat aceste vase pe care le-ai pus pentru slujba Ta. Îți mulțumim că prin ele cauți să se vestească Numele Tău cel Sfânt și Veșnic. Descoperi atâtea taine care erau necunoscute față de noi; și taina tainelor și minunea minunilor este că, pe Crucea Golgotei, Fiul Tău iubit a murit pentru păcatele și fărădelegile noastre. Pe Crucea Golgotei s-a plătit datoria pe care noi n-am fi putut-o plăti niciodată. Și de acolo, după biruința câștigată de Fiul Tău, s-a strigat și se va striga peste veacuri: „Veniți la Mine voi, cei obosiți și însărcinați, și Eu vă voi da odihnă sufletelor voastre”.

Bunul nostru Părinte, niciunde în lume n-am găsit mai multă mângâiere decât la picioarele Fiului Tău iubit. Acolo unde ne-am împăcat cu Tine, acolo unde s-a șters zapisul care era scris împotriva noastră, pironindu-l Fiul Tău iubit pe Cruce, acolo unde s-a vărsat sângele Lui scump despre care apostolii și toți propovăduitorii Evangheliei strigau în lume: „Sângele Lui ne curățește de orice păcat”.

O Doamne, venim și noi la Tine și de data aceasta să-Ți mulțumim din toată inima că ne-ai chemat și pe noi la Tine. Doamne, ne dăm seama în ce stare eram când ne-ai găsit pe noi. Eram părăsiți de toți, eram robiți și trăiam în întuneric, căci nici o rază de lumină n-a pătruns până la noi. Dar venind la Tine, la picioarele Crucii Fiului Tău iubit, am văzut adevărata lumină care luminează pe tot omul ce vine în lume. Aici, Doamne, s-au deschis ochii noștri și ne-am dat seama că o candelă pentru picioarele noastre este Cuvântul Tău. În lumea plină de primejdii în care trăim și pe drumurile vieții noastre pline de întuneric și de beznă, Cuvântul Tău a făcut lumină, de putem merge pe urmele bătătorite ale înaintașilor noștri care cu prețul vieții lor s-au avântat în această luptă și au croit drumuri și cărări care duc la Crucea Golgotei. Ne-ai luminat cărările acestea, ca să putem și noi - așa obosiți cum suntem, așa neputincioși și plini de slăbiciuni - să mergem pe urmele Tale. Când am plecat pe drumul acesta eram slabi, fricoși și plini de cutremur, dar Îți mulțumim că, din ce neam apropiat mereu, pe drumul acesta, de Tine, cădeau de pe noi slăbiciunile noastre și primeam o deosebită putere prin puterea Duhului Sfânt, Care ne-a întărit sa-Ți fim credincioși și recunoscători pentru darurile Tale sfinte cu care ne-ai îmbogățit pe noi.

Îți mulțumim, Doamne, pentru această Lucrarea în care ne-ai chemat și pe noi. A fost plătită [din greu] de înaintașii noștri, s-au vărsat multe lacrimi și jertfe pe drumul Tău, căci pământul țării noastre e presărat de mormintele înaintașilor noștri care au dus fiecare mărturia Ta țării și poporului nostru, să vină să Te cunoască pe Tine. Și aceste morminte sunt sfinte altare pe lângă care ori de câte ori trecem, Doamne, ne aducem aminte de jertfele înaintașilor noștri și de mărturia puternică pe care au dat-o pe pământul acesta.

Dorim, Doamne, pe același drum să mergem și noi, oricât ne-ar costa. Dorim să nu ne mai prețuim viața noastră, dorim să ne dezbrăcăm în totul de noi și să fim asemenea chipului Fiului slavei Tale. E o dorință fierbinte pe care o avem și nu putem ajunge niciodată la realizarea ei, decât cu ajutorul Tău, căci Tu ne-ai spus: „Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi ajuta”. Te chemăm din toată inima, Mântuitorul nostru iubit, Care ne-ai îmbărbătat pe drumul acesta, spunându-ne: „Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”. Nu ne lăsa singuri, Mântuitorule iubit! Avem de trecut o mare primejdioasă pe care bat vânturi și furtuni; apele vor fi totdeauna gata să ne înece, dar rămâi, Scumpule Mântuitor, la cârma corăbiei noastre. Și când valurile și furtuna vor bate puternic, liniștește-le Tu, Mântuitorule, ca să putem trece împreună cu Tine la țărmul celălalt, să ne putem bucura de zilele frumoase și binecuvântate pe care le-ai pregătit pentru noi prin Jertfa Ta mântuitoare de pe Crucea Golgotei.

Și acum, Te rugăm, prin Duhul Tău cel Sfânt pe Care ni L-ai făgăduit, [spunând] că va rămâne cu noi în veac, îmbărbătează-ne și în această zi. Îmbogățește-ne și ajută-ne să mergem din slavă în slavă, slăvind și preamărind Numele Tău veșnic.

Deplini încredințați că Tu ești cu noi, Te slăvim pe Tine din toată inima și ființa noastră, căci numai Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt. Amin.