O, semnul Lui...
Traian Dorz - Hristos - Dumnezeul nostru
O, semnul Lui... când vine-n zbuciumare
răspuns îndelungatei rugăciuni,
e marea,
sfânta,
unica salvare
corăbiei cuprinsă de furtuni.
O, când apare-n ceasul chinuirii,
la grelele răscruci de așteptări,
e farul strălucit al mântuirii
în bezna neștiutelor cărări!
O, semnul Lui, e fulger ce-n primejdii
îți sparge nori și ziduri de mormânt
și în adâncu-amar al deznădejdii
lumină-aduce sufletului frânt.
E duhul, focul care izbucnește
în glas atunci când vorbele aprind,
e strălucirea sfântă ce plutește
pe fața fericitului murind.
O, semnul Lui e liniștea deplină
sub mâna-nverșunaților dușmani
când poți goli cu inima senină
paharul voii sfinte-n Ghețimani.
Și e puterea harului ce-aprinde
avântul sufletului dezrobit,
când renăscut aripile-și întinde
din lut spre cerul care l-a primit.
O, semnul Lui... când neagra-ntunecare
din viața mea pe veci a-mprăștiat,
ce pace, ce lumină, ce-ndurare,
ce gânduri noi, ce noi simțiri mi-a dat!
O, când privirii inimii s-arată
răspuns la rugăciunea-n ceasul greu
pier griji și răni și temeri - și deodată
întreg coboară ceru-n jurul meu.
... O, Semnul Lui, pe nori când va apare
Dumnezeiescu-I Semn Biruitor
va nimici tot răul de sub soare
prin zorii Veșnicului Viitor.
Puterea Lui va despica morminte
unind iubirea adormită ieri
cu cea de azi schimbată-n cânturi sfinte
de strălucirea-ntâiei Învieri...