Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit
să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.
Ioan spune: Eu nu-L cunoşteam, dar Acela care m-a trimes mi-a spus: El este.
Hristos are un semn tainic
şi Dumnezeu are un glas tainic, prin care descoperă acest semn, acelora cărora vrea El să li-L descopere.
După acest semn tainic L-au descoperit păstorii la Betleem pe Pruncul Sfânt
şi magii veniţi din diferite locuri îndepărtate
şi bătrânul Simeon, care Îl aştepta şi el de atâţia ani
Toţi după semnul acesta L-au cunoscut. Înainte de a vedea vreunul din semenele celelalte. Iar după acelea L-au crezut toţi.
După un astfel de semn tainic al Lui, mai sunt încă şi astăzi oameni care Îl recunosc pe Isus.
Când acest semn tainic se arată unui ucenic al Domnului, orice îndoială şi teamă dispar din sufletul său într-o clipire.
Iar inima i se umple până sus de marea tărie biruitoare a încredinţării şi păcii lui Dumnezeu pe care n-o mai poate înfrânge apoi nici o moarte.
Într-o clipă atunci la vederea semnului tainic, ca printr-o străfulgerare puternică se limpezesc toate.
Toate lucrurile capătă îndată şi pe totdeauna sens şi lumină, iar sufletul nu mai are nevoie de nimic, pentru a fi gata la orice pentru Hristos. Ci plin de o tărie unică, nu-i mai pasă de nimic, şi de nimeni, fiindcă a primit încredinţarea divină: semnul Lui.
Atunci cunoaşte tot viitorul şi aşteaptă fericit desfăşurarea lucrărilor, dominând prezentul fără teamă nici de timp nici de oameni.
Căci Dumnezeu i-a făcut pentru o clipă harul de a fi cu El, prin atingerea de El.
Acest mare cuvânt, DAR, este cât ceva din semnul lui Dumnezeu.
şi din viaţa fiecărui credincios adevărat,
este marele har ceresc, este fulgerul luminos al Evangheliei, este naşterea din nou care a despicat în două veşnicia, despărţind robia de slobozenie, minciuna de adevăr, întunericul veşnic de lumina veşnică.
O frate cititor, nici eu nu-L cunoşteam odată, nu L-am cunoscut până într-o zi, într-un ceas, într-o clipă, dar...
- În ziua aceea I-am auzit glasul. În ceasul acela I-am văzut semnul şi din clipa aceea,
L-am cunoscut şi L-am urmat, fără să-L mai părăsesc niciodată până astăzi, atâţia zeci de ani...
Şi atâţia din aceşti ani atât de crânceni şi atât de furtunoşi...
şi prin harul Său, nu-L voi mai părăsi niciodată. Căci mi-a luat inima cu El pe totdeauna.
Dragă frate cititor... poate că şi tu încă nu-L cunoşti pe Hristos, ci eşti mereu în starea cea tristă fără El, în care am fost toţi cândva. Vai ce stare nefericită este aceea în care zace oricine care nu L-a aflat şi întâlnit pe Hristos. Care nu I-a văzut Semnul Lui Dumnezeiesc.
Suflete de frate nenorocit, grozăvia nopţii de păcate te înconjoară şi se pregăteşte să te înghită.
Inima şi viaţa ta sunt pline de scârboasele târâtoare ale iadului,
iar otrava nelegiuirilor tale îţi adânceşte sufletul în moarte şi în dezgust.
Tu duci o existenţă nenorocită pe care o aşteaptă o moarte deznădăjduită, - dacă nu vii îndată la Hristos!
Nu mai rămânea dragul meu în această stare, căci tu poţi fi izbăvit. Acum, deplin. Şi pe veci!
Strigă-L, cheamă-L, roagă-L îngrozit pe Hristos să vină să te scape. Cere-L cu credinţă până Îl vei simţi. Căci Îl vei simţi apropiindu-Se, ca apropierea primăverii.
Vei auzi glasul Lui ca ceva cum n-ai mai auzit niciodată, apoi vei vedea semnul Lui pentru tine.
Şi vei trăi adânc o prăbuşire a tot ceea ce ai fost vechi
şi o viaţă nouă îţi vei simţi venind, biruitoare ca lumina în toată fiinţa ta.
În clipa aceea vei cădea în genunchi şi privindu-L, ca un fulger de o clipă, vei vedea semnul, Marele şi Fericitul Mântuitor.
La această înaltă tensiune, un tu va fi ars şi un nou tu vei apărea nebiruit şi strălucind, sudat pe veci în marele moment al unirii cu Hristos şi în El.
Când vei reveni pe pământ, vei fi pe totdeauna altul.
Acesta este începutul...
dar ca Măreţia Creării Luminii!
Atotputernic Dumnezeu şi Tată Bun,
Îţi mulţumim pentru iubirea şi puterea Ta care au făcut în viaţa noastră marea minune a naşterii din nou,
a acelei transformări cereşti care e o minune ca aceea a Facerii.
Te rugăm pentru această mare binefacere a Ta şi-Ţi mulţumim pentru ea...
Te rugăm ajută-ne să rămânem mereu în ascultarea de Tine, cu bucuria şi tăria pe care am avut-o în clipa când am văzut semnul Tău şi am simţit cereasca transformare a fiinţei noastre,
pe care am pecetluit-o cu legământul nostru veşnic şi unic.
Păstrează în noi neuitată pe veci fericirea cerească pe care am trăit-o atunci
şi ajută-ne să nu o pierdem niciodată, prin neascultare sau cădere,
nici în cele mai grele nici în cele mai uşoare clipe ale vieţii noastre.
Amin.