O, suflet ce te-afunzi
Traian Dorz - Hristos - Învățătorul nostru
O, suflet ce te-afunzi tânjind
în apele-ntristării grele
cât aş dori să te cuprind
cu mreaja-ndemnurilor mele.
Şi cât aş vrea să te atrag
cu ştirea ta sau fără ştire
legat cu glasul cel mai drag
spre-un dulce rug de strălucire.
Şi-ajuns acolo, descălţat
de-a firii vechi încălţăminte
să-ncepi să mergi străluminat
de-un foc nebănuit nainte.
Căci tu nici nu gândeşti acum
când paşti trăirile mărunte
câte minuni te-aşteaptă-n drum
şi câte străluciri pe munte!