Voi Mă veți căuta, și nu Mă veți găsi; și unde voi fi Eu, voi nu puteți veni.
Acum vă caut Eu pe voi - zice Domnul Isus.
Acum vă chem Eu pe voi,
acum vă aștept Eu pe voi
și alerg Eu după voi...
- Dar vine ziua când voi Mă veți căuta pe Mine...
Mă veți ruga și Mă veți striga plângând de se rupe inima din voi chemându-Mă.
de la o margine a pământului până la cealaltă, veți alerga plângând și căutându-Mă cu deznădejde.
Veți avea simțământul groazei că nu Mă veți mai afla. Dar atunci vă va fi dat iarăși blestemul nădejdii înșelătoare că totuși s-ar putea să Mă mai găsiți undeva...
Blestemul nădejdii lui Cain, că alergând poate va găsi undeva liniștea pierdută...
- Voi însă nu Mă veți mai regăsi niciodată, niciodată, pentru că Mă nesocotiți acum.
Mă veți căuta cu ochii topiți de lacrimi,
cu sufletul secat de orice liniște,
cu inima uscată de orice bucurie și pace...
Mă veți căuta în toate părțile, în toate templele, în toate cărțile, în toate adunările, în toate religiile, în toate predicile, în toate, în toate...
- Dar nu Mă veți mai găsi niciodată, pentru că Mă nesocotiți și Mă respingeți acum.
Vor veni mulți care vă vor zice: Iată-L pe Hristos aici, sau iată-L pe Hristos dincolo...
Voi veți alerga după ei, și veți fi chinuiți de nădejde și de deznădejde,
zile și nopți,
ani și ani.
V-ați da atunci totul ca să Mă auziți, voi care nu dați acum nimic pe Mine și pentru Mine,
- dar nu Mă veți mai afla niciodată și nicăieri.
Hohotele voastre de râs de azi, se vor schimba în curând în hohote de plâns veșnic, deznădăjduit și amar.
Urletele voastre de veselie de acum, se vor schimba în urlete înspăimântătoare de durere și groază.
Căci vă veți pomeni în fața prăpastiei veșnice, cu ultima punte înapoi ruptă pe totdeauna.
Și cu ultima nădejde pierdută.
Fiindcă azi disprețuiți pe Dumnezeu, nesocotiți Cuvântul Lui și lepădați dragostea Lui neprețuit de scumpă și mare.
O Dumnezeul Veșnicei Dreptăți,
cât de greu pot crede oamenii în pedepsirea răului pe veci,
pentru că nu pot crede nici în răsplata veșnică a binelui.
Ci judecând după plăcerea lor și una și alta, nu cred cuvintele Tale cele adevărate și categorice,
fiindcă le place să se amăgească pe sine, pierzându-și sufletul.
Fă-i Doamne pe toți să creadă Cuvântul Tău, așa cum este spus de gura Ta și să nu-L strice,
căci nu vor putea schimba astfel hotărârea Ta,
dar își vor putea pierde mântuirea lor.
Amin.