Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.
Acum vă caut Eu pe voi - zice Domnul Isus.
Acum vă chem Eu pe voi,
acum vă aştept Eu pe voi
şi alerg Eu după voi...
- Dar vine ziua când voi Mă veţi căuta pe Mine...
Mă veţi ruga şi Mă veţi striga plângând de se rupe inima din voi chemându-Mă.
de la o margine a pământului până la cealaltă, veţi alerga plângând şi căutându-Mă cu deznădejde.
Veţi avea simţământul groazei că nu Mă veţi mai afla. Dar atunci vă va fi dat iarăşi blestemul nădejdii înşelătoare că totuşi s-ar putea să Mă mai găsiţi undeva...
Blestemul nădejdii lui Cain, că alergând poate va găsi undeva liniştea pierdută...
- Voi însă nu Mă veţi mai regăsi niciodată, niciodată, pentru că Mă nesocotiţi acum.
Mă veţi căuta cu ochii topiţi de lacrimi,
cu sufletul secat de orice linişte,
cu inima uscată de orice bucurie şi pace...
Mă veţi căuta în toate părţile, în toate templele, în toate cărţile, în toate adunările, în toate religiile, în toate predicile, în toate, în toate...
- Dar nu Mă veţi mai găsi niciodată, pentru că Mă nesocotiţi şi Mă respingeţi acum.
Vor veni mulţi care vă vor zice: Iată-L pe Hristos aici, sau iată-L pe Hristos dincolo...
Voi veţi alerga după ei, şi veţi fi chinuiţi de nădejde şi de deznădejde,
zile şi nopţi,
ani şi ani.
V-aţi da atunci totul ca să Mă auziţi, voi care nu daţi acum nimic pe Mine şi pentru Mine,
- dar nu Mă veţi mai afla niciodată şi nicăieri.
Hohotele voastre de râs de azi, se vor schimba în curând în hohote de plâns veşnic, deznădăjduit şi amar.
Urletele voastre de veselie de acum, se vor schimba în urlete înspăimântătoare de durere şi groază.
Căci vă veţi pomeni în faţa prăpastiei veşnice, cu ultima punte înapoi ruptă pe totdeauna.
Şi cu ultima nădejde pierdută.
Fiindcă azi dispreţuiţi pe Dumnezeu, nesocotiţi Cuvântul Lui şi lepădaţi dragostea Lui nepreţuit de scumpă şi mare.
O Dumnezeul Veşnicei Dreptăţi,
cât de greu pot crede oamenii în pedepsirea răului pe veci,
pentru că nu pot crede nici în răsplata veşnică a binelui.
Ci judecând după plăcerea lor şi una şi alta, nu cred cuvintele Tale cele adevărate şi categorice,
fiindcă le place să se amăgească pe sine, pierzându-şi sufletul.
Fă-i Doamne pe toţi să creadă Cuvântul Tău, aşa cum este spus de gura Ta şi să nu-L strice,
căci nu vor putea schimba astfel hotărârea Ta,
dar îşi vor putea pierde mântuirea lor.
Amin.