O tinereţe veşnică

1 - O tinereţe şi o întinerire eternă este în toată natura alcătuită de Dumnezeu, atât în cea de sus cât şi în cea de jos, aşa cum a fost din prima zi a creaţiei - şi cum va fi în veci şi în veci.

Accidentul morţii intervenit prin păcat, a fost transformat prin Har într-o continuă primenire.

2 - Prin Hristos care a înnoit şi-a restabilit totul, - prăbuşirea morţii a făcut o curbă înalt-săgetătoare spre viaţă, spre Eternitate.

Din prăbuşirea noastră în întunericul păcatului, Hristos a făcut să ţâşnească saltul nostru strălucit spre slavă.

3 - Prăbuşirea noastră cea mai adâncă în pocăinţă, a fost chiar mijlocul prin care ne-am înălţat, prin Iertarea Sângelui Scump al lui Hristos - spre îmbrăţişarea cu Dumnezeu.

4 - Moartea noastră pentru firea pământească a fost chiar învierea noastră pentru firea cerească. Bătrâneţea ni s-a prefăcut tinereţe, ceaţa strălucire, disperarea certitudine.

În momentul atingerii de Hristos ne-am vindecat toate bolile, ne-am întărit toate încheieturile şi am făcut saltul în zonele nemuritoare.

5 - Noi toţi avem acum un suflet tânăr. Chiar noi cei care avem perii capului cărunţi, - avem fruntea tot aşa de luminoasă ca voi cei la 20 de ani. Ochii noştri strălucesc la fel ca ochii voştri. Feţele noastre chiar dacă au atâtea riduri, lăsate de lungile lupte prin care am trecut, sunt pline de aceeaşi lumină cerească, întocmai ca feţele voastre.

Tinereţea noastră este la fel, fiindcă ea ne izvorăşte din Hristos, Preaiubitul nostru Cel Veşnic Tânăr.

6 - Cântăm la fel, iubim la fel, simţim la fel - pentru că ne hrănim de la acelaşi Sân, pentru că ne odihnim pe acelaşi Braţ, pentru că ne încălzeşte aceeaşi Inimă a lui Isus, Cel ce ne-a înfiat şi ne-a înfrăţit pe toţi la fel.

7 - Între trupurile noastre pot să existe uneori distanţe, piedici, depărtări, intervaluri, - dar între sufletele noastre nu există nici o distanţă şi nici un interval. Păşim la fel în aceeaşi fericită coloană, care Îl are în frunte pe Isus Biruitorul, urmat de cei mai apropiaţi ai Lui, apoi şi aceştia urmaţi de cei mai apropiaţi ai lor, - până la noi care păşim pe urmele lor strălucitoare în aceeaşi cadenţă şi aliniere: Oastea Domnului Isus, - familia Lui, Lucrarea Lui, sămânţa Lui divină şi tânără ca El.

8 - Iubirea noastră faţă de Domnul nostru n-a îmbătrânit cu anii, după cum nici Lucrarea Sa n-a îmbătrânit.

Iubirea ca şi credinţa şi nădejdea noastră, s-a maturizat, şi-a îmbunătăţit mereu calitatea, ca vinul cel bun care cu cât se învecheşte devine mai de preţ.

9 - Credinţa şi Dragostea noastră de Dumnezeu care sunt ca nişte vinuri superioare, cu cât trec prin mai multe experienţe şi decantări, cu cât trece peste ele timpul, anii, zecile de ani, şi le desăvârşesc zecile de încercări şi lupte, cu atâta capătă o mai mare valoare, cu atâta se dovedesc mai de preţ şi cu atâta îşi îndulcesc mai plăcut gustul lor adevărat.

10 - Să rămânem în Hristos mereu mai deplin şi mereu mai devotaţi. Nu 30 sau 60, ci 100 la sută predaţi rodnici pentru El. Făcând aşa nu vom fi înşelaţi nici descurajaţi, nici îmbătrâniţi niciodată, ci vom merge din tinereţe în tinereţe, din viaţă în viaţă, din cer în cer. Până ne vom înveşnici în tinereţea eternă, în viaţa eternă, în cerul etern.

11 - Ce frumoasă şi pe nesimţite este pentru un suflet credincios trecerea din realitatea asta pământească, îngustă şi scurtă, la realitatea cerească cea nemărginită şi eternă.

Este aşa de frumoasă şi de pe nesimţite ca trecerea de la o cântare frumoasă la una şi mai frumoasă. De la o stare dulce la una şi mai dulce. Ca de la o îmbrăţişare fericită la una şi mai fericită.

12 - Domnul şi Mirele nostru Isus, va face această trecere atât de fericit şi de dulce, cum trece de liniştită lumina de la noapte cu lună plină, la o zi cu soare plin.

13 - Nici nu vom simţi că a fost o noapte, căci va fi o trecere de lumină de la mare la şi mai mare. De la o strălucire la o şi mai strălucire... Noaptea care a fost cândva, nu va mai fi niciodată.

Bucuria Luminii ne va şterge amintirea morţii pe totdeauna.

14 - Pământul aduce învierea, ploaia aduce creşterea, soarele aduce rodirea. Pământul, Ploaia şi Soarele închipuie Învierea, înălţarea şi biruinţa.

15 - Ce triunghi divin este acesta cu cele două laturi pe pământ, iar cu vârful în cer. Naşterea, creşterea şi rodul. Primăvara, vara şi toamna. Alt anotimp nici nu mai există. Încep din nou iarăşi cele trei.

16 - Dar, - iarăşi, - ca să ai ani buni, trebuie să ai zile bune. Şi ca să poţi avea zile bune, trebuie să ai ceasuri, minute şi secunde bune, adică bine folosite şi harnic încărcate cu rod şi spor sfânt.

Toată recolta şi tot culesul nostru de la sfârşit, depind de folosirea înţeleaptă a oricărui timp şi a oricărei condiţii.

17 - Fermentul este bun, soarele este prielnic, ploaia este caldă, totul este binecuvântat, numai noi să fim pe câmpul de muncă zi şi noapte în aceste zile, săptămâni şi luni hotărâtoare.

18 - Să ne desfătăm în toate aceste binecuvântări care se revarsă din belşug peste noi. Munca înţeleaptă, frumoasă şi înviorătoare la care suntem împreună cu Domnul nostru, cu îngerii Lui şi cu fraţii noştri, lucrând alături de noi - este cel mai fericit har de care trebuie să ne bucurăm cel mai mult, să o iubim cel mai puternic, şi să o facem cel mai cu drag.

19 - Lucrarea în care suntem noi este o grădină a Domnului pe care Marele şi Dulcele Grădinar Isus, o iubeşte cel mai mult, a sădit în ea cele mai frumoase flori, cei mai nobili pomi, cele mai alese viţe. A investit în ea cea mai înaltă iubire, cele mai adânci lacrimi, cel mai inspirat Har, cea mai scumpă Jertfă!

20 - Să ne desfătăm în Lucrarea acestei Tinereţi eterne, să ne bucurăm de toate frumuseţile ei, - dar să şi purtăm grijă de ea muncind cu tot ce avem bun în noi, ca să fie tot mai curată, tot mai rodnică, tot mai frumoasă.

Spre bucuria Domnului şi Stăpânului nostru ceresc

şi spre fericirea noastră veşnică.

Aşa să ne ajute Dumnezeul nostru şi Stăpânul ei.

Amin.

Noiembrie 1987.