O tinerețe veșnică
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - O tinerețe și o întinerire eternă este în toată natura alcătuită de Dumnezeu, atât în cea de sus cât și în cea de jos, așa cum a fost din prima zi a creației - și cum va fi în veci și în veci.
Accidentul morții intervenit prin păcat, a fost transformat prin Har într-o continuă primenire.
2 - Prin Hristos care a înnoit și-a restabilit totul, - prăbușirea morții a făcut o curbă înalt-săgetătoare spre viață, spre Eternitate.
Din prăbușirea noastră în întunericul păcatului, Hristos a făcut să țâșnească saltul nostru strălucit spre slavă.
3 - Prăbușirea noastră cea mai adâncă în pocăință, a fost chiar mijlocul prin care ne-am înălțat, prin Iertarea Sângelui Scump al lui Hristos - spre îmbrățișarea cu Dumnezeu.
4 - Moartea noastră pentru firea pământească a fost chiar învierea noastră pentru firea cerească. Bătrânețea ni s-a prefăcut tinerețe, ceața strălucire, disperarea certitudine.
În momentul atingerii de Hristos ne-am vindecat toate bolile, ne-am întărit toate încheieturile și am făcut saltul în zonele nemuritoare.
5 - Noi toți avem acum un suflet tânăr. Chiar noi cei care avem perii capului cărunți, - avem fruntea tot așa de luminoasă ca voi cei la 20 de ani. Ochii noștri strălucesc la fel ca ochii voștri. Fețele noastre chiar dacă au atâtea riduri, lăsate de lungile lupte prin care am trecut, sunt pline de aceeași lumină cerească, întocmai ca fețele voastre.
Tinerețea noastră este la fel, fiindcă ea ne izvorăște din Hristos, Preaiubitul nostru Cel Veșnic Tânăr.
6 - Cântăm la fel, iubim la fel, simțim la fel - pentru că ne hrănim de la același Sân, pentru că ne odihnim pe același Braț, pentru că ne încălzește aceeași Inimă a lui Isus, Cel ce ne-a înfiat și ne-a înfrățit pe toți la fel.
7 - Între trupurile noastre pot să existe uneori distanțe, piedici, depărtări, intervaluri, - dar între sufletele noastre nu există nici o distanță și nici un interval. Pășim la fel în aceeași fericită coloană, care Îl are în frunte pe Isus Biruitorul, urmat de cei mai apropiați ai Lui, apoi și aceștia urmați de cei mai apropiați ai lor, - până la noi care pășim pe urmele lor strălucitoare în aceeași cadență și aliniere: Oastea Domnului Isus, - familia Lui, Lucrarea Lui, sămânța Lui divină și tânără ca El.
8 - Iubirea noastră față de Domnul nostru n-a îmbătrânit cu anii, după cum nici Lucrarea Sa n-a îmbătrânit.
Iubirea ca și credința și nădejdea noastră, s-a maturizat, și-a îmbunătățit mereu calitatea, ca vinul cel bun care cu cât se învechește devine mai de preț.
9 - Credința și Dragostea noastră de Dumnezeu care sunt ca niște vinuri superioare, cu cât trec prin mai multe experiențe și decantări, cu cât trece peste ele timpul, anii, zecile de ani, și le desăvârșesc zecile de încercări și lupte, cu atâta capătă o mai mare valoare, cu atâta se dovedesc mai de preț și cu atâta își îndulcesc mai plăcut gustul lor adevărat.
10 - Să rămânem în Hristos mereu mai deplin și mereu mai devotați. Nu 30 sau 60, ci 100 la sută predați rodnici pentru El. Făcând așa nu vom fi înșelați nici descurajați, nici îmbătrâniți niciodată, ci vom merge din tinerețe în tinerețe, din viață în viață, din cer în cer. Până ne vom înveșnici în tinerețea eternă, în viața eternă, în cerul etern.
11 - Ce frumoasă și pe nesimțite este pentru un suflet credincios trecerea din realitatea asta pământească, îngustă și scurtă, la realitatea cerească cea nemărginită și eternă.
Este așa de frumoasă și de pe nesimțite ca trecerea de la o cântare frumoasă la una și mai frumoasă. De la o stare dulce la una și mai dulce. Ca de la o îmbrățișare fericită la una și mai fericită.
12 - Domnul și Mirele nostru Isus, va face această trecere atât de fericit și de dulce, cum trece de liniștită lumina de la noapte cu lună plină, la o zi cu soare plin.
13 - Nici nu vom simți că a fost o noapte, căci va fi o trecere de lumină de la mare la și mai mare. De la o strălucire la o și mai strălucire... Noaptea care a fost cândva, nu va mai fi niciodată.
Bucuria Luminii ne va șterge amintirea morții pe totdeauna.
14 - Pământul aduce învierea, ploaia aduce creșterea, soarele aduce rodirea. Pământul, Ploaia și Soarele închipuie Învierea, înălțarea și biruința.
15 - Ce triunghi divin este acesta cu cele două laturi pe pământ, iar cu vârful în cer. Nașterea, creșterea și rodul. Primăvara, vara și toamna. Alt anotimp nici nu mai există. Încep din nou iarăși cele trei.
16 - Dar, - iarăși, - ca să ai ani buni, trebuie să ai zile bune. Și ca să poți avea zile bune, trebuie să ai ceasuri, minute și secunde bune, adică bine folosite și harnic încărcate cu rod și spor sfânt.
Toată recolta și tot culesul nostru de la sfârșit, depind de folosirea înțeleaptă a oricărui timp și a oricărei condiții.
17 - Fermentul este bun, soarele este prielnic, ploaia este caldă, totul este binecuvântat, numai noi să fim pe câmpul de muncă zi și noapte în aceste zile, săptămâni și luni hotărâtoare.
18 - Să ne desfătăm în toate aceste binecuvântări care se revarsă din belșug peste noi. Munca înțeleaptă, frumoasă și înviorătoare la care suntem împreună cu Domnul nostru, cu îngerii Lui și cu frații noștri, lucrând alături de noi - este cel mai fericit har de care trebuie să ne bucurăm cel mai mult, să o iubim cel mai puternic, și să o facem cel mai cu drag.
19 - Lucrarea în care suntem noi este o grădină a Domnului pe care Marele și Dulcele Grădinar Isus, o iubește cel mai mult, a sădit în ea cele mai frumoase flori, cei mai nobili pomi, cele mai alese vițe. A investit în ea cea mai înaltă iubire, cele mai adânci lacrimi, cel mai inspirat Har, cea mai scumpă Jertfă!
20 - Să ne desfătăm în Lucrarea acestei Tinereți eterne, să ne bucurăm de toate frumusețile ei, - dar să și purtăm grijă de ea muncind cu tot ce avem bun în noi, ca să fie tot mai curată, tot mai rodnică, tot mai frumoasă.
Spre bucuria Domnului și Stăpânului nostru ceresc
și spre fericirea noastră veșnică.
Așa să ne ajute Dumnezeul nostru și Stăpânul ei.
Amin.
Noiembrie 1987.