Să mă primească iarăşi
Traian Dorz - Întâi să fim
Să mă primească iarăşi iubirea mea zdrobită
cu dulcea sărutare pe care i-o ştiam,
n-ar fi pe lumea asta o zi mai strălucită
şi nici un har mai mare, n-aş mai dori să am.
Să mă primească Domnul cu-ncrederea deplină
cum mă primea odată cu ochii dragi şi moi,
n-ar fi pe lumea asta o stare mai divină
şi n-ar fi-o fericire s-o mai doresc apoi.
...O voi acei ce treceţi pe lângă-a mea durere
nu vă miraţi de focul în care mă frământ,
că nu-i păcat mai mare să-ţi toarne-atâta fiere
ca cel făcut iubirii în ceasul ei cel sfânt.
O, ascultaţi-mi plânsul voi cei ce veţi mai trece
vreodată prin durerea, cum trec acuma eu,
să ştiţi nu-i ispăşire s-o poţi mai greu petrece
decât pe rugul vinei aprins de Dumnezeu.
Să nu greşiţi iubirii nici dac-aţi arde-o viaţă
păstraţi-o mai curată ca lacrima din zori,
că nu-i ca a Iubirii mai strălucită faţă
şi-orice păcat spre dânsa ţi-l plângi de mii de ori...