Să mă primească iarăși
Traian Dorz - Întâi să fim
Să mă primească iarăși iubirea mea zdrobită
cu dulcea sărutare pe care i-o știam,
n-ar fi pe lumea asta o zi mai strălucită
și nici un har mai mare, n-aș mai dori să am.
Să mă primească Domnul cu-ncrederea deplină
cum mă primea odată cu ochii dragi și moi,
n-ar fi pe lumea asta o stare mai divină
și n-ar fi-o fericire s-o mai doresc apoi.
...O voi acei ce treceți pe lângă-a mea durere
nu vă mirați de focul în care mă frământ,
că nu-i păcat mai mare să-ți toarne-atâta fiere
ca cel făcut iubirii în ceasul ei cel sfânt.
O, ascultați-mi plânsul voi cei ce veți mai trece
vreodată prin durerea, cum trec acuma eu,
să știți nu-i ispășire s-o poți mai greu petrece
decât pe rugul vinei aprins de Dumnezeu.
Să nu greșiți iubirii nici dac-ați arde-o viață
păstrați-o mai curată ca lacrima din zori,
că nu-i ca a Iubirii mai strălucită față
și-orice păcat spre dânsa ți-l plângi de mii de ori...